ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 212/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 9 februarie 2011, reclamantul Muscalagiu Cristian a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. x/2003, precum și plata sumei reprezentând diferența dintre pensii, cu dobânda legală. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3438 din 10 martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în speță se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii, astfel încât instanța competentă să soluționeze litigiul, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6778 din 7 septembrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

S-a reținut, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000, că sub imperiul noii reglementări au fost înființate casele de pensii sectoriale, conform art. 3 lit. b), legiuitorul instituind norma de competență teritorială și în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept. S-a mai constatat că acțiunea dedusă judecății a fost formulată la data de 9 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, trimite, în privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu a fost considerată de tribunal ca fiind un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție.

Pe de altă parte, nu a fost găsit relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate câtă vreme la data formulării acțiunii acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o altă normă de competență teritorială, de imediată aplicare. Prin urmare, s-a reținut că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, respectiv cel al aplicării aceleiași proceduri în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă) , dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual ales în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.