Decizia nr. 5552/2004 — ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală — Executarea hotărârii de reintegrare în funcție dispusă în baza dispozițiilor Codului muncii

De la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, care a introdus în C. proc. civ. art. 580 2 -580 5 – referitoare la „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face”, pentru neexecutarea, de către cel obligat, a hotărârii de reintegrare în funcție – se poate aplica amenda civilă prevăzută în art. 580 3 , în favoarea statului, iar nu obligarea la daune cominatorii în beneficiul creditorului.

Executarea hotărârii judecătorești de reintegrare în funcție nu mai este posibilă în situația în care, ulterior, sunt stabilite, tot printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, fapte penale care îl fac pe creditor incompatibil cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, deoarece efectele acestei hotărâri sunt anihilate de cea de-a doua hotărâre. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5552 din 11 octombrie 2004 1. Obiectul cererii de chemare în judecată introdusă de reclamantul D.I. îl constituie obligarea pârâtelor S.C. „Centrocoop” și S.C. „Indcoop SCCA” la plata sumei de 12 milioane de lei pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, până la reîncadrarea sa efectivă în funcția în care a fost reintegrat prin sentința civilă nr. 2745 din 12.IV.2000, irevocabilă. Prin sentința civilă nr. 1859 din 21.III.2001 s-a admis acțiunea, iar daunele cominatorii, de 12 milioane de lei/zi, s-au fixat începând cu data de 1.03.2001. Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 585 din 17.05.2002, a admis apelul pârâtelor și a respins acțiunea, iar Curtea de apel Bacău, prin decizia nr. 3690 din 19.XII.2002, a admis recursul reclamantului, a modificat decizia din apel și a menținut sentința primei instanțe. 2. Contra deciziei instanței de recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., - în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate - recurs în anulare, care este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 3.1. Cererea de obligare la daune cominatorii s-a înregistrat la 4 ianuarie 2001, la două luni după introducerea cererii de executare silită și la peste cinci ani de la data deciziei de desfacere a contractului de muncă. În acest interval de timp, au avut loc evenimente, cu semnificație juridică, care nu pot fi ignorate în procesul de evaluare a efectelor hotărârii irevocabile de reintegrare. Reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune de serviciu, comisă anterior luării măsurii desfacerii contractului de muncă, iar prin decizia penală nr. 74/12.II.2003 a Curții de apel Bacău s-a constatat, irevocabil, prescripția răspunderii penale și s-a dispus obligarea reclamantului la despăgubiri civile conform art. 14 C. proc. pen. și 998 C. civ. Pe de altă parte, în structura funcțională a pârâtei 1 s-au produs, în mod natural, schimbări structurale, care, în condițiile momentului punerii în executare a sentinței irevocabile de reintegrare, ar putea atenua ori anihila efectele imperative ale acestei hotărâri judecătorești. 3.2. Esența recursului în anulare, în acord cu apărările pârâtei 1, se centrează pe imposibilitatea obiectivă de executare a obligației instituite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, datorită, pe de o parte, noii structuri funcționale a pârâtei și, pe de altă parte, instituirii răspunderii penale a reclamantului pentru infracțiuni în legătură cu faptele comise anterior desfacerii contractului de muncă. 3.

Potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”, iar, conform art. 123 (1) „justiția se înfăptuiește în numele legii”, astfel că hotărârea judecătorească executorie are putere de lege și instituie obligația imperativă de a fi executată de cel față de care s-a pronunțat. Dacă s-ar pune la îndoială caracterul absolut al acestei obligații ori s-ar lăsa posibilitatea de a fi evitată executarea acestui tip de obligație, instituită judecătorește, atunci s-ar încălca grav principiul legalității, autoritatea de lucru judecat și principiul securității juridice - creație a jurisprudenței CEDO, ceea ce ar anihila efectele unei hotărâri judecătorești și ar vida de conținut dreptul subiectiv recunoscut pe cale judiciară. 3.

O hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 128 din Constituție, nu poate fi desființată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, iar până la desființare, efectele ei sunt obligatorii și ea trebuie executată silit. Executarea ei, în mod adecvat, implică, deci, reintegrarea reclamantului în aceeași funcție, așa cum s-a dispus, dar, în condițiile și cu respectarea incompatibilităților și decăderilor legale prevăzute pentru acea funcție. A admite că executarea silită a acestei hotărâri trebuie să fie pură și simplă, ignorând aceste impedimente și limite care constituie, conform art. 49 din Constituție, restrângerii ale exercițiului unor drepturi, înseamnă a adopta calea ce duce la încălcarea principiului constituțional al legalității. Reclamantul, prin faptele sale, stabilite retroactiv și irevocabil prin decizia penală nr. 74 din 12.II.2003 a Curții de apel Bacău, este incompatibil cu funcția pe care a fost reintegrat în anul 2000, aceste fapte ale sale anterioare putând constitui temei legal pentru desfacerea contractului de muncă, conform art. 130 lit. k) C. muncii, în vigoare la acea dată. 3.

Daunele cominatorii 3.5.1. Natura juridică a daunelor cominatorii în dreptul civil a fost definită, de jurisprudență, ca fiind un mijloc de constrângere a debitorului să execute în natură obligația asumată ori stabilită în sarcina sa. Ele sunt, în primul rând, un mijloc de constrângere, dar și un mod indirect de asigurare a executării în natură și nu au nici-o legătură cu prejudiciul produs datorită neexecutării obligației de către debitor. Daunele cominatorii se aplică numai în cazul executării obligației de a face, cu excepția unor cazuri strict determinate, atât în jurisprudență, cât și în doctrină: - când executarea lor în natură nu mai este posibilă, - când este posibilă executarea obligațiilor în natură pe care silită, prin executorul judecătoresc, de creditor ori pe contul debitorului și - când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat. 3.5.2. În speță, daunele cominatorii au fost instituite la 21.III.2001, pe temeiul din codul civil (sentința civilă nr. 1859) pentru neexecutarea obligației de reintegrare în muncă stabilită, irevocabil, prin sentința civilă nr. 2745/12.IV.2000. La 2 mai 2001 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 138/2000 care a introdus în Codul de procedură civilă Secțiunea IV în Cap. VI din Cartea V – Executarea silită, intitulată „Executare silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face” (art. 580 2 - 580 5 ). Potrivit art. 580 3 „Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, să plătească, în favoarea statului o amendă civilă de la 200.000 de lei, la 500.000 de lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlu executoriu”. Aceste dispoziții sunt norme de procedură, de imediată aplicare și care constituie, conform art. 721 C. proc. civ., dreptul comun în materia executării silite a obligației de a face. În speță, creditorul a cerut executarea silită anterior datei de 2 mai 2001 și, totodată, a obținut daune cominatorii, dar, ulterior acestei date, sub imperiul art. 580 3 C. proc. civ., intrat în vigoare și eficace, conform art. 725 (1) C. proc. civ., nu a introdus o cerere pentru ca instanța de executare să-l oblige pe debitor, printr-o încheiere irevocabilă, la amendă civilă, stabilită pe zi de întârziere. Așadar, instituția daunelor cominatorii nu mai operează în cazul executării silite a obligației de a face instituită printr-un titlu executoriu, în condițiile art. 580 3 C. proc. civ. Ele vor fi operante în cazul celorlalte obligații convenționale executabile în afara procedurii din art. 580 2-5 C. proc. civ., pe calea dreptului civil. 3.5.3 Pe de altă parte, executarea obligației de reintegrare a devenit imposibilă, ca efect al hotărârii penale definitive, prin care s-a stabilit vinovăția penală a creditorului reclamant pentru o faptă comisă în serviciu și în funcția din care a fost îndepărtat disciplinar. Într-adevăr, puterea de lucru judecat și caracterul executoriu al hotărârii judecătorești constituie forța obligatorie a acesteia cu „putere de lege”. Dar, în situația în care, ulterior, sunt descoperite și sancționate, tot printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, fapte penale care-l fac incompatibil pe creditor cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, asemenea măsură devine imposibil de executat, deoarece efectele acestei hotărâri sunt anihilate de ce-a de a doua. Prin urmare, condițiile specifice daunelor cominatorii, pe temeiul din Codul civil, nu sunt îndeplinite, cât timp obligația de a face numai poate fi executată în natură, iar cele din procedura specială, prevăzute în art. 580 3 C. proc. civ., nu s-au realizat, astfel că decizia instanței de recurs a fost modificată și recursul creditorului respins ca nefondat.