ÎCCJ, decizie (scj.ro #82514)

Executarea hotărârii de reintegrare în funcție

dispusă în baza dispozițiilor Codului muncii. Daune cominatorii solicitate

pentru neexecutarea hotărârii de reintegrare. Încetarea efectelor hotărârii de

reintegrare în funcție

Cuprins

pe materii

: Drept procesual civil. Executarea hotărârii

judecătorești de reintegrare în funcție. Daune cominatorii solicitate pentru

neexecutarea hotărârii de reintegrare în funcție. Încetarea efectului hotărârii

de reintegrare în funcție

Index

alfabetic

: Drept procesual civil

-

Hotărâre

de reintegrare în funcție

-

Executarea

hotărârii cu obligații de a face sau de a nu face

-

Daune

cominatorii, cerere inadmisibilă

-

Amendă

civilă, în favoarea statului

C.

proc. civ

., art. 580

3

C. proc. civ. art. 580

2

-580

5

– referitoare la „Executarea

silită a altor obligații de a face sau  a obligațiilor de a  nu

face”, pentru neexecutarea, de către cel obligat, a hotărârii de reintegrare în

funcție – se poate aplica amenda civilă prevăzută în art. 580

3

, în

favoarea statului, iar nu obligarea la daune cominatorii în beneficiul

creditorului.

posibilă în situația în care, ulterior, sunt stabilite, tot printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, fapte penale care îl fac pe creditor incompatibil

cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, deoarece efectele acestei hotărâri

sunt anihilate de cea de-a doua hotărâre.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia nr. 5552 din 11 octombrie 2004

D.I. îl constituie obligarea pârâtelor S.C. „Centrocoop” și S.C. „Indcoop SCCA”

la plata sumei de 12 milioane de lei pe zi de întârziere, cu titlu de daune

cominatorii, până la reîncadrarea sa efectivă în funcția în care a fost

reintegrat prin sentința civilă nr. 2745 din 12.IV.2000, irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 1859 din 21.III.2001 s-a admis

acțiunea, iar daunele cominatorii, de 12 milioane de lei/zi, s-au fixat

începând cu data de 1.03.2001.

Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 585 din 17.05.2002, a

admis apelul pârâtelor și a respins acțiunea, iar Curtea de apel Bacău, prin

decizia nr. 3690 din 19.XII.2002, a admis recursul reclamantului, a modificat

decizia din apel și a menținut sentința primei instanțe.

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat, în baza

art. 330 pct. 2 C. proc. civ., - în vigoare la data pronunțării hotărârii

atacate -  recurs în anulare, care este fondat, pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

3.1. Cererea de obligare la daune cominatorii s-a înregistrat la

4 ianuarie 2001, la două luni după introducerea cererii de executare silită și

la peste cinci ani de la data deciziei de desfacere a contractului de muncă.

În acest interval de timp, au avut loc evenimente, cu

semnificație juridică,   care nu pot fi ignorate în procesul de

evaluare a efectelor hotărârii irevocabile de reintegrare.

Reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune de serviciu,

comisă anterior luării măsurii desfacerii contractului de muncă, iar prin

decizia penală nr. 74/12.II.2003 a Curții de apel Bacău s-a constatat,

irevocabil, prescripția răspunderii penale și s-a dispus obligarea

reclamantului la despăgubiri civile conform art. 14 C. proc. pen. și 998 C.

civ.

Pe de altă parte, în structura funcțională a pârâtei 1 s-au

produs, în mod natural, schimbări structurale, care, în condițiile momentului

punerii în executare a sentinței irevocabile de reintegrare, ar putea atenua

ori anihila efectele imperative ale acestei hotărâri judecătorești.

3.2. Esența recursului în anulare, în acord cu apărările pârâtei

1, se centrează pe imposibilitatea obiectivă de executare a obligației

instituite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, datorită, pe de o

parte, noii structuri funcționale a pârâtei și, pe de altă parte, instituirii

răspunderii penale a reclamantului pentru infracțiuni în legătură cu faptele

comise anterior desfacerii contractului de muncă.

3.3. Potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție „Părțile au

dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen

rezonabil”, iar, conform art. 123 (1) „justiția se înfăptuiește în numele

legii”, astfel că hotărârea judecătorească executorie are putere de lege și

instituie obligația imperativă de a fi executată de cel față de care s-a

pronunțat.

Dacă s-ar pune la îndoială caracterul absolut al acestei

obligații ori    s-ar lăsa posibilitatea de a fi evitată

executarea acestui tip de obligație, instituită judecătorește, atunci s-ar

încălca grav principiul legalității, autoritatea de lucru judecat și principiul

securității juridice - creație a jurisprudenței CEDO, ceea ce ar anihila

efectele unei hotărâri judecătorești și ar vida de conținut dreptul subiectiv

recunoscut pe cale judiciară.

3.4. O hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 128 din

Constituție, nu poate fi desființată decât prin exercitarea căilor de atac

prevăzute de lege, iar până la desființare, efectele ei sunt obligatorii și ea

trebuie executată silit.

Executarea ei, în mod adecvat, implică, deci, reintegrarea

reclamantului în aceeași funcție, așa cum s-a dispus, dar, în condițiile și cu

respectarea incompatibilităților și decăderilor legale prevăzute pentru acea

funcție.

A admite că executarea silită a acestei hotărâri trebuie să fie

pură și simplă, ignorând aceste impedimente și limite care constituie, conform

art. 49 din Constituție, restrângerii ale exercițiului unor drepturi, înseamnă

a adopta calea ce duce la încălcarea principiului constituțional al

legalității.

Reclamantul, prin faptele sale, stabilite retroactiv și

irevocabil prin decizia penală nr. 74 din 12.II.2003 a Curții de apel Bacău,

este incompatibil cu funcția pe care a fost reintegrat în anul 2000, aceste

fapte ale sale anterioare putând constitui temei legal pentru desfacerea

contractului de muncă, conform art. 130 lit. k) C. muncii, în vigoare la acea

dată.

3.5. Daunele cominatorii

3.5.1. Natura juridică a daunelor cominatorii în dreptul civil a

fost definită, de jurisprudență, ca fiind un mijloc de constrângere a

debitorului să execute în natură obligația asumată ori stabilită în sarcina sa.

Ele sunt, în primul rând, un mijloc de constrângere, dar și un mod indirect de

asigurare a executării în natură și nu au nici-o legătură cu prejudiciul produs

datorită neexecutării obligației de către debitor.

Daunele cominatorii se aplică numai în cazul executării

obligației de a face, cu excepția unor cazuri strict determinate, atât în

jurisprudență, cât și în doctrină:

- când executarea lor în natură nu mai este posibilă,

- când este posibilă executarea obligațiilor în natură pe care

silită, prin executorul judecătoresc, de creditor ori pe contul debitorului și

- când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat.

3.5.2. În speță, daunele cominatorii au fost instituite la

21.III.2001, pe temeiul din codul civil (sentința civilă nr. 1859) pentru

neexecutarea obligației de reintegrare în muncă stabilită, irevocabil, prin

sentința civilă nr. 2745/12.IV.2000.

La 2 mai 2001 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 138/2000 care a

introdus în Codul de procedură civilă Secțiunea IV în Cap. VI din Cartea V –

Executarea silită, intitulată „Executare silită a altor obligații de a face sau

a obligațiilor de a nu face” (art. 580

2

- 580

5

).

Potrivit art. 580

3

„Dacă obligația de a face nu poate

fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la

îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de

creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, să plătească, în

favoarea statului o amendă civilă de la 200.000 de lei, la 500.000 de lei,

stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlu

executoriu”.

Aceste dispoziții sunt norme de procedură, de imediată aplicare și care

constituie, conform art. 721 C. proc. civ., dreptul comun în materia executării

silite a obligației de a face.

În speță, creditorul a cerut executarea silită anterior datei de

2 mai 2001 și, totodată, a obținut daune cominatorii, dar, ulterior acestei

date, sub imperiul art. 580

3

C. proc. civ., intrat în vigoare și

eficace, conform art. 725 (1) C. proc. civ., nu a introdus o cerere pentru ca

instanța de executare să-l oblige pe debitor, printr-o încheiere irevocabilă,

la amendă civilă, stabilită pe zi de întârziere.

Așadar, instituția daunelor cominatorii nu mai operează în cazul

executării silite a obligației de a face instituită printr-un titlu executoriu,

în condițiile art. 580

3

C. proc. civ. Ele vor fi operante în cazul

celorlalte obligații convenționale executabile în afara procedurii din art. 580

2-5

C. proc. civ., pe calea dreptului civil.

3.5.3 Pe de altă parte, executarea obligației de reintegrare a

devenit imposibilă, ca efect al hotărârii penale definitive, prin care s-a

stabilit vinovăția penală a creditorului reclamant pentru o faptă comisă în

serviciu și în funcția din care a fost îndepărtat disciplinar.

Într-adevăr, puterea de lucru judecat și caracterul executoriu

al hotărârii judecătorești constituie forța obligatorie a acesteia cu „putere

de lege”. Dar, în situația în care, ulterior, sunt descoperite și sancționate,

tot printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, fapte penale care-l fac

incompatibil pe creditor cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, asemenea măsură

devine imposibil de executat, deoarece efectele acestei hotărâri sunt anihilate

de ce-a de a doua.

Prin

urmare, condițiile specifice daunelor cominatorii, pe temeiul din Codul civil,

nu sunt îndeplinite, cât timp obligația de a face numai poate fi executată în

natură, iar cele din procedura specială, prevăzute în art. 580

3

C.

proc. civ., nu s-au realizat, astfel că decizia instanței de recurs a fost

modificată și recursul creditorului respins ca nefondat.