ÎCCJ, decizie (scj.ro #84381)

Arestare preventivă. Minor în vârstă între 14

și 16 ani. Pedeapsă prevăzută de lege

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Partea generală. Arestarea preventivă a minorului

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

- Arestare preventivă

- Minor

C. proc. pen.,

art. 160

b

,

art. 160

h

alin. (1)

Potrivit art. 160

h

alin. (1) C. proc. pen., minorul între 14 și 16

ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru

fapta de care este învinuit este detențiunea pe viață sau închisoarea de 10 ani

ori mai mare.

Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul care

incriminează fapta, iar nu pedeapsa aplicabilă minorului potrivit art. 109 C.

pen., cu limitele prevăzute de textul incriminator reduse la jumătate.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1564 din 3 martie 2005

Prin încheierea de ședință de la 22 februarie 2005, Curtea de Apel

Pitești, judecând cauza în apel, a dispus menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului minor, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de

viol prevăzută în art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen.

Împotriva încheierii inculpatul a declarat recurs cu motivarea că în cauză au

fost încălcate dispozițiile art. 160

h

raportat la cu art. 160

b

C. proc. pen., având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea prevăzută în art. 197 alin. (1) și (2) C. pen. se situează sub

limita legală a pedepsei de la care se poate dispune arestarea preventivă a

minorului între 14 și 16 ani; este adevărat că pedeapsa prevăzută de lege

pentru fapta imputată este închisoarea mai mare de 10 ani, dar în condițiile

reducerii limitelor legale a pedepsei la jumătate pentru minori, pedeapsa este

de cel mult 9 ani închisoare.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art.

160

b

din același cod.

Potrivit art. 160

b

,  în cursul judecății instanța verifică

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Art. 160

h

alin. (1) și alin. (2) prevede că minorul între 14 și 16

ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru

fapta de care este învinuit este detențiunea pe viață sau închisoarea de 10 ani

ori mai mare și o altă măsură preventivă nu este suficientă. Verificarea

legalității și temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul

judecății periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile.

În raport cu dispozițiile legale menționate, se constată că în mod corect

instanța de apel a constatat că subzistă condițiile legale de menținere a

arestării preventive a inculpatului minor în cursul judecării cauzei în apel.

Criticile din recursul inculpatului, în sensul că menținerea măsurii arestării

preventive este nelegală în raport cu limita pedepsei prevăzute de lege redusă

la jumătate, aceasta situându-se sub 10 ani închisoare nu poate fi primită,

întrucât condiția prevăzută de lege pentru luarea măsurii arestării preventive

a minorului nu se referă la regimul sancționator aplicabil minorului potrivit

art. 109 C. pen.

La luarea măsurii arestării preventive a minorului între 14 și 16 ani

legiuitorul a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege, care în speță este

între 5 și 18 ani închisoare, și nu pedeapsa aplicabilă minorului, cu limitele

pedepsei reduse la jumătate.

În consecință, în mod corect instanța de apel a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului minor, motiv pentru care recursul acestuia

a fost respins.