ÎCCJ, decizie (scj.ro #84370)

Evaziune fiscală. Fals

intelectual prevăzut în Legea contabilității nr. 82/1991

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni în legătură cu

activitățile economice. Evaziunea fiscală

Indice alfabetic:

Drept penal

-

evaziune fiscală

-

fals intelectual

C. pen.,

289 alin. (1), art. 290 alin. (1), art.

291

Legea nr. 87/1994,

art. 13

Legea nr. 82/1991,

art. 40

Fapta de a înregistra în

contabilitate acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute

în realitate, cu consecința diminuării venitului net și, implicit, a obligației

fiscale către stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală și ale celei de fals intelectual prevăzută în Legea

contabilității nr. 82/1991.

Notă: 1.

În urma republicării Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale în

M. Of. nr. 545 din 29 iulie 2003, prevederile art. 13 se regăsesc în art. 11

alin. (1) lit. c).

14 ianuarie 2005, prevederile art. 40 se regăsesc în art. 43.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1113 din 15 februarie 2005

Prin sentința penală nr. 785

din 24 martie 2003, Judecătoria Ploiești a condamnat pe inculpata G.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută în art. 13 din Legea

nr. 87/1994, de fals intelectual prevăzută în art. 40 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., de uz de fals prevăzută în art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, precum și pentru

participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a reținut că, în

perioada septembrie 1997 - februarie 1999, inculpata, în calitate de asociat

unic și administrator al societății comerciale H.G. SRL, a realizat venituri

din vânzarea unor mărfuri a căror proveniență era alta decât cea înscrisă în

documentele contabile, în valoare de 1.549.659.540 de lei. Totodată, s-a

constatat că documentele privind proveniența mărfurilor erau false, fiind

completate cu date nereale de către diferite persoane la solicitarea

inculpatei.

Prin decizia penală nr. 997

din 22 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de inculpată

și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a dispus achitarea acesteia pentru toate infracțiunile deduse judecății.

Prin decizia penală nr. 1393

din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul declarat de

procuror.

Recursul în anulare declarat în

cauză cu privire la greșita achitare a inculpatei este fondat.

Conform art. 13 din Legea nr.

87/1994, fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale,

în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care

nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea

impozitului, taxei și a contribuției se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 5

ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de 1.000.000 la 10.000.000 lei.

Prin fapta de a nu evidenția,

în întregime sau în parte, în documentele contabile a veniturilor realizate se

înțelege omisiunea de a evidenția aceste venituri în documentele contabile

oficiale, fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile

realizate, fie că documentele întocmite relevă un venit mai redus decât cel

realizat, fie că actele referitoare la venituri nu sunt operate în registre și

în bilanțul contabil, toate cu consecința neplății sau a diminuării

obligațiilor fiscale.

Totodată, prin înregistrarea

unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale se înțelege întocmirea unor

acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost

mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza

acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente

contabile cheltuieli nereale, cu consecința diminuării venitului net și,

implicit, a obligației fiscale către stat.

Potrivit art. 40 din Legea nr.

82/1991, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu

știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea

veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale

ce se reflectă în bilanțul contabil constituie infracțiunea de fals intelectual

și se pedepsește conform legii.

În cauză, din procesul verbal

încheiat de organele de control la 24 iunie 1999 rezultă că inculpata a

desfășurat în perioada septembrie 1997 - februarie 1999 comerț cu amănuntul și

en gros fără a justifica, în toate cazurile, pe bază de documente de

aprovizionare reale, proveniența legală a produselor comercializate, veniturile

fără T.V.A. astfel realizate fiind de 1.549.659.540 de lei. Pentru aceste

produse, documentele de proveniență s-au dovedit nereale. Astfel, unele firme

care sunt înscrise pe nouă dintre facturile prezentate la control drept

documente care să justifice proveniența mărfurilor nu există în realitate,

nefiind înregistrate la Registrul Comerțului. În celelalte cazuri, seriile și

numerele facturilor nu se încadrează în seriile și numerele repartizate ca

imprimate cu regim special societăților menționate pe aceste facturi drept

furnizori. Mai mult, unele facturi, deși fac parte din același facturier, au

înscrisă la rubrica furnizor societăți diferite, situație practic imposibilă,

întrucât un facturier se eliberează numai unei singure firme, astfel încât

numai aceasta poate figura pe întreg carnetul de facturi.

Prin urmare, fapta inculpatei

de a determina întocmirea și înregistrarea în contabilitate a unor acte

justificative false pentru cheltuielile care nu au fost făcute, cu consecința

diminuării venitului net și, implicit, a obligației fiscale către stat,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.

În

consecință, recursul în anulare a fost admis, deciziile instanței de apel și a

celei de recurs au fost casate și s-a dispus menținerea sentinței pronunțate de

prima instanță.