ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2019

HOTĂRÂRE

05.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița la data de 29 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanței să constate că a dobândit drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 104.257 m.p. fânaț și pășune la Colțul Balajului din imobilul înscris în CF x Gheorgheni nr. topo x de sub B B 721, 722, așa cum a fost identificat de expertul C. în Raportul de expertiză topografică recepționat sub nr. de 1136/2016 de către OCPI Harghita.

La data de 26 februarie 2018, reclamantul a modificat acțiunea inițială, solicitând instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire de la tatăl său D. asupra cotei de 1/2; din suprafața de 288.750 m.p. în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare indicat în cererea inițială.

În drept, a invocat dispozițiile art. 35 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 963, 964 și 975 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 611 din data de 18 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Toplița a admis excepția necompetenței sale teritoriale - invocată din oficiu - și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată modificată, reclamantul a solicitat stabilirea masei succesorale după defunctul D. în ceea ce privește cota de 1/2; parte din imobilul în suprafață de 288,750 m.p., înscris în CF nr. x Gheorgheni sub nr. B 721, 722 și a dat eficiență prevederilor art. 118 C. proc. civ. care stabilesc competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliul al defunctului pentru cererile privitoare la moștenire, în care sunt incluse toate cererile având ca obiect stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitor, indiferent dacă succesiunea a fost sau nu dezbătută.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz, sub același număr de dosar, la data de 22 octombrie 2018.

Judecătoria Bicaz, prin Sentința civilă nr. 67 din data de 30 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Astfel, instanța a reținut că a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în constatare, potrivit art. 35 C. proc. civ., având ca obiect un imobil teren situat pe raza administrativ teritorială a comunei Tulgheș, care se află în raza administrativ jurisdicțională a Judecătoriei Toplița.

A apreciat că, în mod eronat acțiunea a fost calificată drept o cerere rezultată din moștenire, de tipul stabilirii masei succesorale și a arătat că este adevărat că reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit prin succesiune acest drept de proprietate, dar prin aceasta, acțiunea în constatare nu a căpătat caracterul unei cereri privitoare la moștenire care se circumscrie prevederilor art. 118 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța a reținut că reclamantul solicită constatarea existenței unui drept de proprietate asupra unui imobil dobândit prin moștenire care, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., este de competența instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că, în speța de față, Judecătoria Toplița și Judecătoria Bicaz și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, iar prezentul conflict negativ de competență s-a născut ca urmare a aprecierii diferite a celor două instanțe cu privire la calificarea cererii deduse judecății și la dispozițiile legale incidente în stabilirea competenței de soluționare a prezentului litigiu. Judecătoria Toplița a făcut aplicarea art. 118 C. proc. civ., reținând că este vorba despre o cerere privitoare la moștenire, în timp ce Judecătoria Bicaz a dat eficiență dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., considerând că pretenția reclamantului de constatare a dobândirii prin succesiune a dreptului de proprietate asupra unui imobil nu conduce la calificarea cererii ca fiind o cerere privitoare la moștenire, care se circumscrie prevederilor art. 118 C. proc. civ.

Din modul de formulare a art. 118 C. proc. civ., intitulat "cererile privitoare la moștenire", precum și din topografia normelor, rezultă că această normă derogă de la dispozițiile art. 117 C. proc. civ., în sensul că sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului orice cereri privitoare la moștenire, chiar dacă se fundamentează pe drepturi reale imobiliare, la care se referă art. 117.

Ipoteza din alin. (1) pct. 2 al art. 118 reia formularea generică din titlul normei, iar în lipsa oricărei distincții în privința obiectului cererii, încadrarea în categoria cererilor privitoare la moștenire se realizează prin calificarea cererii de chemare în judecată, în funcție de motivele de fapt și de drept invocate de către reclamant, avându-se în vedere finalitatea pretențiilor formulate.

În acest context, Înalta Curte reține că, în cauză, cererea, astfel cum a fost modificată, are ca obiect constatarea dobândirii de către reclamant, prin moștenire de la tatăl său, a dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2; dintr-un imobil în suprafață de 288.750 m.p., cotă înscrisă în cartea funciară pe numele tatălui reclamantului în anul 1926.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu urmărește consolidarea dreptului de proprietate al autorului, în contradictoriu cu persoana care ar putea pretinde pentru sine un drept de proprietate asupra cotei de 1/2; din imobil (în principiu, vânzătorul din anul 1926 ori moștenitorul acestuia sau actualul proprietar tabular al imobilului), ci urmărește chiar constatarea apartenenței imobilului la masa succesorală rămasă de pe urma autorului și, implicit, a existenței dreptului de proprietate în patrimoniul propriu, ca urmare a transmiterii pe cale succesorală, în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste includerea imobilului în masa succesorală sau calitatea de moștenitor a reclamantului.

Această finalitate a fost confirmată în cursul judecății prin precizarea depusă la data de 12 noiembrie 2018 în dosarul Judecătoriei Bicaz, prin care reclamantul a menționat că are interesul și dreptul de a cere în justiție constatarea calității de moștenitor asupra cotei părți din imobil - care a fost cumpărată de tatăl său împreună cu antecesorul pârâtei -, întrucât pârâta a contestat calitatea sa de fiu al lui E.

În aceste condiții, cererea în constatare ce formează obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor prevăzute la art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de judecată fiind chemată să se pronunțe asupra unei cereri privitoare la moștenire și, eventual, chiar asupra pretențiilor din moștenire pe care cele două părți ar putea să le formuleze una împotriva celeilalte.

În speță, astfel cum rezultă din actele dosarului și susținerile părților, ultimul domiciliul al defunctului D. a fost în comuna Bicazu Ardelean, județul Neamț.

Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, în raport de dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bicaz, în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliul al defunctului D.