ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2018

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. P.F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei M.A.D.R. de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin sentința civilă nr. 374 din 16 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. P.F.A.

A luat act de renunțarea la judecata cererii incidentale formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru chemarea în judecată a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și pentru chemarea în garanție a C. S.R.L.

Împotriva sentinței civile nr. 374 din 16 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. P.F.A., solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 6, 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare sub aspectul faptului că nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. PFA a formulat răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 06 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Obiectul cauzei prezente îl formează anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, anularea deciziei transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015 iar recurentului cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Din adresa emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub nr. x/2015 rezultă că acesta se adresează directorilor executivi din cadrul Direcțiilor pentru Agricultură Județene de pe întreg teritoriul țării, iar în titlul său, s-a menționat că a fost emis cu scop de informare privind situația organismului de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut. De asemenea, din conținutul adresei rezultă că s-a adus adus la cunoștința destinatarilor că în perioada 2-5.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL" și că, în urma controlului, prin nota de control nr. x, s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată asupra următoarelor aspecte:

"- organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv, C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare;

- certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;

- se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică ".

La finalul actului, este menționată solicitarea adresată destinatarilor actului de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Ca urmare a acestei solicitări, Direcția de Agricultură a județului Caraș-Severin s-a adresat reclamantului, - adresa nr. x/2015 - arătând că are obligația de a-l informa în legătură cu aceleași aspecte enumerate în actul emis de MADR sub nr. x/2015.

Raportat la cele ce preced, instanța de fond a reținut că adresa MADR cu nr. x/15.01.2015 nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate constitui obiect al acțiunii în anulare în fața instanței de contencios administrativ, acțiunea de față fiind inadmisibilă.

A. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății.

În analizarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.instanța de control judiciar verifică dacă instanța a cărei hotărâre se atacă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

A arătat recurentul că instanța a omis să se pronunțe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea prealabilă a reclamantului, înregistrat sub nr. x, și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de partenerul contractual.

Prin "plângerea prealabilă" adresată Ministerului Agriculturii și dezvoltării Rurale, reclamantul a solicitat revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicată reclamantului cu adresa nr. x/2015.

Prin adresa nr. x/2015, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a precizat că în contextul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, reclamantul își poate exercita dreptul legal de a contesta un act administrativ pe care îl consideră vătămător în cadrul unei plângeri prealabile. S-a mai reținut că, dată fiind relația de natură contractuală a reclamantului cu organismul de inspecție și certificare, având ca obiect inspecția și certificarea, singurul în măsură să clarifice situația este acesta.

Împrejurarea că intimatul, prin răspunsul transmis sub nr. x/24.02.2015, a arătat reclamantului că se poate adresa instanței competente dacă se simte vătămat printr-un act administrativ conform prevederilor Legii contenciosului administrativ, nu poate conduce la concluzia că adresa a cărei anulare s-a cerut este un act administrativ.

În plus, răspunsul înregistrat sub nr. x este unul generic iar din conținutul acestuia nu rezultă că intimatul a atribuit adreselor nr. x și nr. 127/19.01.2015 emise de MADR calitatea de acte administrative, fiind doar o simplă interpretare a recurentului - reclamant.

Chiar și dacă se preciza, calificarea unui act administrativ este dată de instanța competentă sesizată cu respectiva cauză, iar nu de părțile care se află în litigiu.

Nu este fondată nici critica recurentului în sensul că pârâtul a indus instanța în eroare în sensul că actul atacat în prezenta cauză este adresa nr. x/2015 și nu decizia MADR de invalidare a certificatului de conformitate a reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, act care nu a fost depus la dosarul cauzei, instanța neadministrând această probă.

Se constată că prin apărările făcute de către pârât în fața instanței de fond, acesta a arătat că nu a fost emisă de către MADR vreo Decizie de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014. Singurele înscrisuri emise de MDAR și contestate de reclamant sunt doar adresa nr. x/2015 și adresa nr. x/2015.

În egală măsură, nici reclamantul nu a făcut dovada existenței unui astfel de înscris care ar fi putut constitui un act administrativ care să fie supus cenzurii legii contenciosului administrativ în cauza de față, acesta arătând, de altfel chiar prin cererea de recurs că MDAR nu i-a indicat explicit actul administrativ pe care îl consideră vătămător și nici nu i l-a comunicat.

B. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect decât al cererii sale de chemare în judecată, respectiv cu privire la adresa nr. x/2015 și adresa nr. x/2015 emise de MDAR și nu cu privire la anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat întocmai solicitările reclamantului și a răspuns fundamentat cererii formulate, în considerentele hotărârii neidentificându-se analizarea altui obiect față de cel care s-a cerut. De asemenea, nu se identifică nici existența unor motive străine de natura cauzei.

Așa cum s-a arătat în analizarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (la pct. A din prezentele considerente), la dosarul cauzei nu a fost administrată nici o decizie a MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B.-Sucursala Iernut pentru anul 2014 invocată de recurentul reclamant.

Nu rezultă din nici un înscris de la dosarul cauzei că ar fi fost emisă o astfel de decizie și nu ar fi fost adusă la cunoștința reclamantului sau instanței.

Pin urmare, instanța s-a pronunțat cu privire la adresa nr. x/2015 și adresa nr. x/2015 emise de MADR.

În plus, față de solicitarea cererii inițiale de chemare în judecată formulată în fața instanței de fond, recurentul-reclamant a precizat prin cererea de recurs că actul administrativ atacat este de fapt nota de control nr. x emisă de MDAR la care se face referire prin adresa nr. x/2015, act care nu i-a fost adus la cunoștință, reclamantul necunoscând conținutul acestuia.

A mai susținut recurentul că, neavând acces la această notă de control, a fost nevoit să solicite instanței de judecată revocarea deciziei de invalidare a certificatului său de conformitate, decizie transmisă cu adresa nr. x/2015.

Nota de control nr. x emisă de MDAR vizează rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecție și certificare B.-Sucursala Iernut/C. S.R.L., verificări efectuate în perioada 02-05.12.2014 cu privire la criteriile de funcționare și la activitatea desfășurată în anul 2014 de către acest organism.

Prin această notă, echipa de control a constatat că, la data efectuării verificărilor, organismul de inspecție și certificare B.-Sucursala Iernut, care a fost aprobat de MADR să desfășoare pe teritoriul României activități de inspecție și certificare în agricultură ecologică, este radiat (conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014), iar societatea nou înființată, respectiv C. S.R.L., nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare, și drept urmare nu s-au putut aplica sancțiuni, conform prevederilor legale din domeniu, pentru neconformitățile constatate.

Prin nota de control s-a constatat că organismul de inspecție și certificare B.-Sucursala Iernut a fost radiat de la Oficiul Registrului Comerțului din data de 28.11.2014 și nu s-a constatat invalidarea certificatelor emise de această entitate.

Înalta Curte constată că nota de control nr. x emisă de MDAR nu a făcut obiectul acțiunii inițiale formulată în fața primei instanței și, prin urmare, nu este permisă analizarea acestei note sub aspectul nulității, atâta vreme cât instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere, iar instanța de control judiciar nu poate analiza hotărârea atacată pe un aspect nesupus cenzurii și pe care nu s-a pronunțat prima instanță.

Dacă s-ar analiza această nouă cerere formulată în faza de soluționare a recursului, instanța de control judiciar ar încălca dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În concluzie, se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea legii la stabilirea situației de fapt, instanța de fond lămurind pe deplin situația de fapt a cauzei, analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate.

Susținerile recurentului - reclamant în contextul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt fondate, fiind simple interpretări care nu țin în fapt de invocarea unor motive contradictorii în contextul analizei hotărârii atacate.

C. În ceea ce privește motivul prevăzut la art. 488 pct. 8, C. proc. civ. acesta poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În analiza acestui caz de casare, se reține că cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, invocându-se generic greșita interpretare a instanței de fond în analizarea caracterului de act administrativ al adreselor a căror nulitate a fost solicitată.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pct. 8 având în vedere situațiile în care instanța recurge la dispozițiile legale ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar le încalcă.

Din considerentele hotărârii atacate rezultă că au fost aplicate în mod corect normele de drept aplicabile.

Considerentele hotărârii privesc întocmai problemele juridice invocate în analiza condițiilor emiterii actelor contestate, recurentul-reclamant nefiind de acord cu modalitatea în care prima instanță a realizat interpretarea disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ normativ este actul emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Rezolvarea unei cereri în contencios administrativ presupune ca între petiționar și autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport juridic de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi și obligații care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Prin adresa nr. x/2015 emisă de MADR s-a dispus informarea de către Ministerul Agriculturii și Administrării Rurale către toate Direcțiile pentru Agricultură Județene cu privire la situația Organismului de inspecție și certificare B.-Sucursala Iernut, ca urmare a controlului efectuat de Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții-Direcția de Inspecții de Stat prin nota de control nr. x.

Prin adresa nr. x/2015 s-a dispus informarea către reclamantul D. cu privire la adresa nr. x/2015 emisă de MADR, precizându-se că Organismului de inspecție și certificare B.-Sucursala Iernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014 emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată, respectiv C. S.R.L., nu este aprobată de MADR ca organism de inspecție și certificare, arătându-se, totodată, că se impune orientarea către alt organism de inspecție și certificare aprobat de MDAR în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Aceste adrese au fost emise exclusiv pentru informarea Direcțiilor de Agricultură Județene și a operatorilor din agricultură ecologică vizați de aspectele de nelegalitate constatate la verificările efectuate de MADR, respectiv pentru informarea reclamantului asupra acelorași aspecte de nelegalitate, nu au dat naștere, nu au modificat și nu au stins raporturi juridice în care reclamantul se află.

Pin urmare, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect cu privire la faptul că actele contestate nu sunt acte administrative din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, adresa nr. x/2015 și adresa nr. x/2015 emise de MADR neproducând efecte juridice, fiind doar acte cu titlu informativ dispuse pe cale administrativă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Având în vedere că actele emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu au modificat sau stins raporturi juridice și nici nu fac referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise, fiind doar menționate aspecte legate de nelegalitatea unor acte emise ca urmare a delegării competențelor de la un organism de inspecție și certificare la altul, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. P.F.A. împotriva sentinței civile nr. 374 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta A. P.F.A. împotriva sentinței civile nr. 374 din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2018.