Decizia nr. 1892/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 367/2015 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29.07.2015, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei M.A.D.R. de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014; anularea deciziei transmise Direcțiilor Agricole Județene prin Adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Soluția instanței de fond Prin Prin Sentința nr. 367 din data de 16 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins (ca inadmisibilă) acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, luând act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la judecarea cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și la cererea de chemare în garanție a S.C. C. S.R.L.

Recursul exercitat în cauză și apărările formulate de autoritatea intimată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea acesteia și menținerea ca legală a soluției primei instanțe. Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a precizat că temeiul juridic al cererii de recurs este reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat respingerea excepției nulității recursului și a reiterat apărări din calea de atac promovată.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 15 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. La termenul din data de 21 iunie 2018, constatând că actele de procedură întocmite în cauză și expediate recurentului-reclamant au fost restituite la dosar cu mențiunea "destinatar decedat", iar moștenitorii acestuia, fiind legal citați, nu au formulat cerere de introducere în cauză și de continuare a procesului, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte a suspendat judecata recursului. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 25.02.2019, în temeiul art. 420 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de art. 417 - 419 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 420 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea căii de atac promovate.