ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 498/2019

HOTĂRÂRE

05.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 498/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 25.04.2018 sub nr. x/2018, contestatoarea Compania Județeană D. S.A. Neamț, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul A., prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea încheierii din data de 12.04.2018, emisă în Dosarul nr. x/2018 al Biroului Judecătoresc B., prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea Încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B.; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.647,9 RON; anularea raportului de expertiză efectuat de C. Contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, respectiv a hotărârii Curții de Apel.

Având în vedere aceste precizări, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale.

În analiza excepției, instanța a reținut că prezenta acțiune așa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestație la titlu, contestație la executare și un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării revine instanței judecătorești care a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, deci instanței de executare.

Executarea silită declanșată la cererea intimatului a fost fundamentată pe dispozițiile unei sentințe a Tribunalului Neamț și a unei decizii a Curții de Apel Bacău. În privința acesteia din urmă contestatoarea a arătat că înțelege a formula contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De altfel rezultă în mod neechivoc natura acestei cereri și din acțiunea introductivă, în condițiile în care critica actelor de executare este justificată pe greșita stabilire a creanței de către executorul judecătoresc. În raport de dispozitivul deciziei din calea de atac, contestatoarea a susținut chiar lipsa unei creanțe susceptibile de executare silită. Or, toate acestea sunt critici specifice unei contestații la titlu, de competența instanței care a pronunțat hotărârea.

În acest context, instanța a considerat că devin incidente în cauză dispozițiile art. 99 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt", precum și cele ale art. 123 alin. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Având în vedere ipotezele diferite urmărite de dispozițiile legale mai sus enunțate, raportat la motivele expuse în susținerea acțiunii, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât fără nici o îndoială capetele principale de cerere, se află într-o strânsă legătură, cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susținerea solicitării de anulare a actelor de executare vizează în mod exclusiv interpretarea dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii în baza cărora a fost demarată executarea silită. Astfel, instanța a apreciat că în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competență, în temeiul conexității dintre pretențiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiași cereri de chemare în judecată. Ca atare, în prezenta cauză, având în vedere precizările contestatoarei, instanța a reținut că titlul executoriu a cărui lămurire se cere a fost pronunțat de Curtea de Apel Bacău, fiind vorba despre Decizia civilă nr. 119/29.01.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Pentru toate aceste considerente, raportat la capătul principal de cerere având ca obiect contestație la titlu, dând eficiență prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 123 alin. (1) din același act normativ, reținând dispozițiile art. 714 alin. (3) precum și ale art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, în baza art. 132 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă, acestei instanțe revenindu-i și competența de soluționare a cererilor având natura unei contestații propriu-zise.

La Curtea de Apel Bacău cauza a fost înregistrată la 07.11.2018.

La primul termen de judecată instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților disjungerea capătului de cerere având ca obiect lămurirea titlului executoriu de celelalte 2 capete de cerere având ca obiect contestarea executării silite, respectiv întoarcerea executării silite și declinarea acestora din urmă în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Curtea, având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că este competentă să soluționeze doar capătul de cerere având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, reprezentat de Decizia civilă nr. 119/29.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., așa cum a reținut Judecătoria Piatra-Neamț, chiar dacă între lămurirea titlului executoriu, contestația la executare și întoarcerea executării silite există o strânsă legătură, deoarece din coroborarea art. 714 alin. (1) C. proc. civ. cu art. 714 alin. (3) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă, în opinia Curții, că într-o astfel de situație suntem în fața unei excepții de la regula prevăzută de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că lămurirea titlului executoriu se soluționează de o altă instanță decât instanța de executare, și anume instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Contestația la executare și întoarcerea executării silite se soluționează întotdeauna de instanța de executare. Or, în cauza de față, instanța de executare este Judecătoria Piatra-Neamț, nu Curtea de Apel Bacău.

Cu privire la contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, s-a reținut că ab initio, lămurirea unui titlu presupune un dispozitiv ambiguu, care nu poate fi pus în executare. Însă, în speță, dispozitivul este clar, precis, fără loc de interpretări. Faptul că are un obiect determinabil, iar nu determinat, este lipsit de relevanță, din perspectiva art. 628 alin. (2) C. proc. civ., instanța precizând în mod expres dispozițiile legale și criteriile în baza cărora urmează a se face plata.

Pentru aceste considerente, prin Decizia nr. 31/2019 din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a disjuns cererea de lămurire titlu executoriu de celelalte 2 capete de cerere, a declinat competența de soluționare a acestora din urmă în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit în cauză și a respins ca nefondată cererea având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, Compania Județeană D. S.A. Neamț a formulat contestație la executare. Ulterior contestatoarea a depus precizări, prin care a arătat că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, respectiv a hotărârii Curții de Apel.

Urmare acestei precizări, Judecătoria Piatra-Neamț și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău fiind invocate dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Bacău a soluționat contestația cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț în ceea ce privește contestația la executare întemeiată pe art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 122 C. proc. civ., reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor C. proc. civ.

Dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, instituie regula în materie.

Chiar dacă în cauză, între contestația la executare și contestația la titlu este o strânsă legătură, această regulă nu are aplicabilitate în cauză întrucât normele care reglementează competența în privința celor două tipuri de contestații au caracter de excepție, legiuitorul stabilind în mod expres competența pentru aceste acțiuni, în caz contrar s-ar ajunge ca instanța de executare să nu mai soluționeze contestațiile la executare, prin simpla formulare și a unei contestații la titlu, ceea ce contravine normelor de competență și încalcă principiul instituit prin art. 122 C. proc. civ.

În plus, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor date de curțile de apel. În situația în care curțile de apel ar ajunge să soluționeze în primă instanță contestații la executare, rezultă că ar reveni Înaltei Curți soluționarea apelului împotriva sentinței date de Curtea de Apel, ceea ce contravine art. 97 pct. 1 C. proc. civ. întrucât Înalta Curte este competentă să soluționeze doar recursuri.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.