ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3955/2018

Asupra cererii de revizuire,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2014 din data de 1 martie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Consiliul Județean Tulcea - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea în tot, a deciziei administrative - Dispoziția nr. x din data de 01.02.2017, comunicată la data de 24.02.2017, emisă de pârâtă, prin Director General B., prin care i s-a stabilit un salariu de bază inferior fată de cel aflat în plată din cadrul instituției/autorități publice - Consiliul Județean Tulcea, precum și emiterea unei noi decizii administrative - dispoziție - prin care să se stabilească salariul de bază la maximul aflat în plată din cadrul instituției sau autorității publice - Consiliul Județean Tulcea pentru funcția similară din cadrul acesteia, începând cu data de 01.02.2017.

Totodată, a solicitat acordarea diferențelor salariale, raportat la salariul maxim aflat în plată din cadrul CJT, ce trebuia acordat, plata drepturilor cuvenite în integralitatea lor, salariile indexate, majorate și reactualizate, de la data de 01.02.2017, până la data emiterii noii decizii și acordării efective a acestor drepturi salariale, ce va avea ca salariu de bază maxim aflat în plată din cadrul Consiliului Județean Tulcea pentru funcția similară - consilier juridic I asistent, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1.008 din 14.06.2017, Tribunalul Tulcea a respins acțiunea în totalitate formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, privind alinierea salariului de bază la salariul similar aflat în plată din cadrul ordonatorului principal Consiliul Județean Tulcea pentru funcție similară - consilier juridic.

La termenul de judecată din data de 04.12.2018, Curtea a invocat excepția nulității recursului.

Prin Decizia civilă nr. 170 din 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus admiterea excepției nulității recursului, constatându-se nul recursul formulat de recurentul reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 1.008 din 14.06.2017 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Județean Tulcea - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea și Consiliul Județean Tulcea.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 8 și pct. 11 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, UAT Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea a înțeles să invoce inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând că cererea de revizuire asupra unei hotărâri pronunțate poate fi cerută numai pentru motivele limitativ prevăzute în cuprinsul art. 509 din Noul C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 774/CA din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Consiliul Județean Tulcea - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea și Consiliul Județean Tulcea, a admis excepția de necompetență materială a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Un alt motiv al cererii de revizuire invocat de revizuent sunt dispozițiile art. 509 alin. (l) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul invocă două decizii pronunțate de Curtea de Apel Constanța, una în Dosarul nr. x/2017 și cea de a doua în Dosarul nr. x/2017, fiind nemulțumit în esență că prin decizia ce face obiectul cererii de revizuire s-a admis excepția nulității recursului iar prin Decizia civilă nr. 504 din 16.04.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 o excepție asemănătoare a fost respinsă ca nefondată.

Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de revizuire, constată că această cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Se observă că revizuentul pretinde că aceasta este și situația regăsită în cauza dedusă judecății.

Cu toate acestea, în mod contradictoriu și împotriva dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea primei hotărâri, respectiv a Deciziei civile nr. 170 din 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2017.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, motiv pentru care dispozițiile art. 513 alin. (4) din cod, ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietății de hotărâri, permite exclusiv soluția de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Înalta Curte reține că, în nicio situație, un caz dovedit de contrarietate de hotărâri nu permite soluția anulării celei dintâi hotărâri, adică a celei ce generează efectul autorității de lucru judecat la care trebuie să se raporteze hotărârile ulterioare, astfel cum eronat s-a pretins prin cererea de revizuire de față. O astfel de solicitare, respectiv de soluție, este contrară rațiunii pentru care a fost reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., acela al protejării principiului autorității de lucru judecat, resortul său neputând să constea în interesul particular al părții de a-și alege, dintre hotărârile pretins contrare, pe aceea căreia să i se supună, ca fiindu-i favorabilă.

Pe de altă parte, instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde imperativului respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată pentru faptul că există puncte de vedere și o practică judiciară diferită asupra aceleași chestiuni, aspect afirmat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 19 februarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED