ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1667/2015

Decizia nr. 1667/2015

Asupra contestației de față,

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/F din 01 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2015, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins contestația la executare formulată de către petentul A. împotriva sentinței penale nr. 68/F din data de 20 mai 2014 a Curții de Apel Brașov și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut că, prin contestația la executare formulată contra executării sentinței penale nr. 68 din data de 20 mai 2014, a Curții de Apel Brașov la data de 11 iunie 2015 contestatorul A. a solicitat a se avea în vedere la perioada ce i-a fost dedusă din pedeapsă și perioada câștigată, în baza participării la activități de reeducare, în perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei în Italia. În motivarea contestației petentul a arătat că se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare aplicată de către autoritățile judiciare din Roma, Italia. Această pedeapsă o execută pe teritoriul României, având în vedere că, prin sentința penală nr. 68 din data de 20 mai 2014, a Curții de Apel Brașov a fost recunoscută hotărârea penală nr. 10 pronunțată de către autoritățile judiciare din Italia, deducându-se din pedeapsa de 15 ani închisoare, perioada executată de la 10 februarie 2010 la zi. Însă, prin sentința de recunoaștere nu au fost avute în vedere trei reduceri de pedeapsă cu titlul de eliberare anticipată, acordate de către magistratul de supraveghere din Italia, unde, inițial, a început executarea pedepsei. Astfel, datorită participării sale la activități de reeducare, s-a dispus acordarea unei reduceri de pedeapsă cu 225 de zile, rectificată ulterior, în sensul că este vorba de o reducere de 315 zile. O altă reducere de pedeapsă cu 45 de zile i-a fost acordată în data de 11 martie 2014. Cea de-a treia reducere, i-ar fi fost acordată petentului la data de 19 septembrie 2014, fiind tot de 45 de zile.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 68 din data de 20 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost recunoscută sentința penală nr. 10 din data de 01 martie 2012 pronunțată de către Curtea cu Jurați de Apel din Roma, privind pe A. și s-a dispus executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată contestatorului, de către instanța din Italia, într-un Penitenciar din România. Totodată, s-a dispus, prin aceeași sentință, deducerea perioadei executate în Italia de la 10 februarie 2010 la zi.

Deducerea perioadei executate s-a realizat la data pronunțării sentinței de recunoaștere, în baza actelor dosarului comunicate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și autoritățile judiciare din Italia.

Perioada invocată de către condamnat, în susținerea prezentei contestații la executare, vizează aspecte care țin de faza de executare a pedepsei, respectiv, dispoziții ale magistratului însărcinat cu supravegherea executării pedepsei, iar nu aspecte dispuse în mod definitiv prin sentința penală de condamnare nr. 10 din data de 01 martie 2012 pronunțată de către Curtea cu Jurați de Apel din Roma, rămasă definitivă și în baza căreia contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani de închisoare.

Obiectul operațiunii juridice al recunoașterii dispuse prin sentința penală nr. 68 din data de 20 mai 2014, a Curții de Apel Brașov l-a reprezentat sentința penală nr. 10 din data de 01 martie 2012 pronunțată de către Curtea cu Jurați de Apel din Roma, cu toate mențiunile acesteia. Potrivit prevederilor art. 135 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 așa cum a fost modificată, instanța este chemată să deducă perioada executată, așa cum se menționează în hotărârea de condamnare. în speță, Curtea de Apel Brașov a dedus perioada executată de la 10 februarie 2010 la zi. Mențiunea „la zi"subliniază că instanța care a procedat la recunoaștere a dedus întreaga perioadă executată.

S-a considerat că aspectele invocate de către contestator, nu pot constitui obiectul unei contestații la executare, atâta vreme cât perioada executată a fost dedusă corect prin hotărârea de recunoaștere.

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Decizia cadru 2008-909- JAI a Consiliului și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ceea ce se deduce este perioada privativă de libertate, executată efectiv în statul emitent. Dispozițiile art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prevăd următoarele: „atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română".

Prin urmare, ambele dispoziții legale prevăd că ceea ce se deduce din durata pedepsei este doar perioada executată efectiv, iar nu perioada câștigată, în baza participării la activități educative, în statul de condamnare, cum arată contestatorul în prezenta contestație la executare, în care face vorbire de zile câștigate ca urmare a participării sale la activități educative, zile recunoscute de către magistratul însărcinat cu supravegherea executării pedepselor, potrivit ordonanțelor atașate, în copie legalizată la dosarul cauzei.

De asemenea, a avut în vedere și decizia dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 15/2015, prin care s-a statuat că, după transferarea persoanei condamnate de către autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de către autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, condamnatul A.

Ulterior, prin cererea formulată la data de 30 septembrie 2015, contestatorul-condarnnat a solicitat retragerea contestației formulate, cerere asupra căreia a revenit la termenul din 08 decembrie 2015, conform celor menționate în practicaua prezentei decizii.

Având în vedere cererea formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea contestației, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că normele procesual penale reglementează contestația în această materie ca o cale extraordinară de atac, a cărei procedură de soluționare se întregește cu normele generale, respectiv cu dispozițiile prevăzute la Titlul III al Părții speciale privind judecata, conform art. 597 alin. (8) rap. la art. 597 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, constatând că legiuitorul nu a prevăzut o reglementare specială în cazul retragerii acestei căi de atac, urmează a se aplica dispozițiile generale, privind judecata în apel.

Se constată că art. 415 C. proc. pen. prevede că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, personal, prin mandatar special sau printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de conducerea locului de deținere.

Spre deosebire de renunțarea la exercitarea unei căi de atac, reglementată de dispozițiile art. 414 C. proc. pen., asupra căreia se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea acesteia, retragerea căii de atac este un act de dispoziție irevocabil.

Prin urmare, constatând că, la data de 30 septembrie 2015, contestatorul-condarnnat A., a depus o cerere prin care a susținut că înțelege să își retragă contestația formulată, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 29/F din 01 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2015.

Obligă contestatorul la plata sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 decembrie 2015.