ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 864/2017

Decizia nr. 864/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2547 din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 678 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 9 ianuarie2017, recurentul - contestator A.

; recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 februarie 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: “hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Potrivit art.

18 alin. (1) din

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”. Conform alin. (2) al aceluiași articol: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la data de

21 octombrie 2014, contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei de concediere nr. 41 din 18 septembrie 2014, emisă de intimata SC B. SA, cu consecința repunerii în situația anterioară, în sensul reintegrării pe funcția de director adjunct sau un alt post corespunzător nivelului său de pregătire; obligarea intimatei la plata salariilor restante indexate și actualizate până la data reintegrării efective; obligarea intimatei la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 euro, a daunelor morale la o valoare egală cu 12 salarii și a cheltuielilor de judecată.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, se reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale.

De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar

potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză,

Decizia nr. 2547 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

este definitivă în înțelesul dispozițiilor legale sus menționate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale sus evocate, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de recurentul - contestator în prezenta cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Cu referire la susținerile recurentului, formulate prin punctul de vedere la raportul întocmit de magistratul asistent cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, conform cărora calea de atac ar fi admisibilă întrucât privește o chestiune de ordine publică, respectiv tardivitatea declarării apelului, Înalta Curte reține că nu pot fi primite.

Astfel, invocarea unui motiv de recurs de ordine publică nu conferă dreptul la exercitarea căii de atac în lipsa unei dispoziții legale, în acest sens fiind dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., sus menționate.

Pentru considerentele arătate în precedent

, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de

recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 2547 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 2547 din 16 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.