ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 451/2018

Decizia nr. 451/2018

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe roiul Tribunalului Ilfov ia data de 12 ianuarie 2017, sub nr. x/93/2017,

revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. pronunțarea

unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii

Judecătoriei Cometu, pronunțată în Dosarul nr. x/1748/2016 la

data de 19 iunie 2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2573

din 12 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov.

Prin

sentința nr. 1024 din data de 10 aprilie 2017, pronunțată de

Tribunalul Ilfov, secția civilă,

s-a respins, ca neîntemeiată,

cererea de revizuire.

Împotriva

acestei sentințe, revizuentul A. a declarat recurs. Calea de atac s-a

depus la Tribunalul Ilfov și a fost înaintată către Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, care, prin Decizia nr. 618 din 14 decembrie 2017 a

declinat competența de soluționare a recursului către Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 15 ianuarie 2018 și

trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie,

completului de filtru nr. 11.

Prin

rezoluția completului din data de 16 ianuarie 2018,

s-a fixat termen de judecată la

15 februarie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de

recurs, părțile fiind citate în acest sens,

La

acest termen

Înalta

Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței

sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de

dispozițiile art. 97 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (3) și art. 483

alin. (4) C. proc. civ.

Față

de dispozițiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., coroborat cu art. 129 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la

termenul din 16 noiembrie 2017, examinând, cu prioritate, excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este

întemeiată și urinează să o admită, cu consecința

declinării competenței de soluționare a recursului în favoarea

Curții de Apel. București, pentru următoarele considerente:

Sentința

supusă recursului a fost pronunțată de către Tribunalul

Ilfov, în soluționarea unei cereri de revizuire, astfel că, din

coroborarea dispozițiilor art. 96, art. 97 și art. 132 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., cu referire la art. 483 alin. (4)din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., rezultă că instanța competentă

material a soluționa cauza este Curtea de Apel București,

instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat

hotărârea atacată, în favoarea căreia se va stabili

competența de soluționare a cauzei.

Potrivit

dispozițiilor legale cu caracter imperativ și de ordine publică

ale art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă: ,,1. recursurile declarate

împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor

hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul

legii; 5. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri

prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date

prin lege în competența sa".

Din

norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul

că Înalta Curte de Casație și Justiție

soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât

hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a

prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin

urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca regulă, competența de

soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor

curților de ape! și numai prin excepție competența de

soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel

formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de

competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor,

indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă

recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu

statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate

recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor

instanțe.

O

asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art.

97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în

cazul competenței de

atribuțiune

a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce

relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă

diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor

de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți.

Reformularea

art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță

de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu

este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu

nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu

extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în

care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de

atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o

regulă nouă de competență, prin adăugare la lege,

rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit

cărora „Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin

modificarea normelor prezentului cod".

Constatări

similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce

prevede că „Recursul urmărește să supună Înaltei

Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile

legii, a conformității hotărârii atacate cu regidile de drept

aplicabile".

Mici

această normă nu conține o formulare de principiu în sensul

că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date

în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi

impus dacă legiuitorul ar fi intenționai consacrarea Înaltei

Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea

recursurilor.

Rațiunea

normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum

indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi

revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel,

același scop îi urmărește și recursul soluționat de

alte instanțe, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza

finală, potrivit căruia „Dispozițiile alin. (3) se aplică

în mod corespunzător".

Este

incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și

aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din

Constituție, însă acesta nu conduce la plenitudine de

competență în soluționarea recursurilor, în absența unei

norme exprese de competență. în acest sens, art. 126 alin. (3) din

Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta

Curte de Casație și Justiție „potrivit competenței

sale".

Din

considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C.

proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97

pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă,

competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva

hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența

de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când

aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind

de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se

constată că nu este prevăzută în mod expres competența

Înaltei Curți de soluționare a recursurilor declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de tribunale.

În

acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză C.

proc. civ., conform cărora „în cazurile anume prevăzute de lege,

recursul se soluționează de către instanța ierarhic

superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată".

Pe

acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel

soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un

tribunal în apel, procedând la examinarea,

în condițiile legii, a

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile,

astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483

alin, (3) C. proc. civ.

Soluția

legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se

impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o

interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune,

fiind vorba despre „situații asemănătoare", în sensul art. 5

alin. (3) C. proc. civ.

în

speță, față de considerentele menționate, este evident

că recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de

tribunal într-o materie unde hotărârea primei instanțe este

supusă „recursului", conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ., nu

poate fi analizat decât de instanța ierarhic superioară celei care a

judecat cererea de revizuire, respectiv curtea de apel.

Mai

mult, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea

Constituțională, reținută în motivarea deciziei de

declinare, nu este aplicabilă în speța de față, întrucât,

în cauză, nu este vorba de o acțiune evaluabilă în bani,

Tribunalul Ilfov fiind învestit cu o cerere de revizuire, iar, pe de altă

parte, prin decizia instanței de contencios constituțional s-a

deschis dreptul de a ataca cu recurs hotărârile pronunțate de

instanțele de apel în soluționarea apelurilor, eliminându-se pragul

valoric din sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013.

Pentru

considerentele de mai sus, Înalta Curte va declina competența de

soluționare a recursului declarat de revizuentul A. împotriva

sentinței civile nr. 1024 din data de 10 aprilie 2017, pronunțată

de,Tribunalul Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel

București, instanță ierarhic superioară celei care a

pronunțat hotărârea atacată cu recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

competența de soluționare a recursului declarat de către A.

împotriva sentinței civile nr. 1024 din data de Î0 aprilie 2017, pronunțată

de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel

București.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publica, astăzi 15 februarie 2018.