ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2016

Decizia

nr. 3232/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor solicitând suspendarea Ordinului nr. 75/2014 emis de pârât.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat Întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului A.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 8 din 19.01.2015, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 8 din 19.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În cadrul recursului, recurentul a arătat că prin deciziile nr. 4131 din 4.11.2014 și nr. 4597 din 2.12.2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost suspendat definitiv și irevocabil Ordinul nr. 733/2013, iar Ordinul M.T. nr. 75/2014 este identic cu ordinul suspendat.

Prin sentința nr. 192/2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2014 s-a dispus anularea Ordinului nr. 733/2013 al Ministerului Transporturilor.

Instanța de fond, în prezenta cauză, a respins acțiunea ca inadmisibilă, considerând că lipsește una dintre condițiile impuse de dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura prealabilă, dar în acest fel, susține recurentul, nu au fost respectate dispozițiilor art. 6 alin. (1) și art. 22 alin. (2) din noul C. proc. civ., deoarece în acțiune nu a fost invocat ca temei art. 14 alin. (1), ci prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul consideră că hotărârea instanței de fond este total greșită deoarece în speță nu era necesară respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar înscrisul nr. 7140/21.10.2014 primit de la A.R.R. nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru că nu dă naștere, nu modifică, nu stinge niciun raport juridic și deci, nu este necesară plângerea prealabilă.

Acest înscris reprezintă un refuz explicit, cu exces de putere, al voinței reprezentantului pârâtului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Au fost indicate și exemple de dispoziții care dovedesc similitudinea între cele două acte administrative și prin aceasta dovada că pârâtul a schimbat doar numărul de anexă, conținutul normelor fiind identice și în loc de Anexa nr. 1 la Ordinul M.T. nr. 733/2013 a denumit-o Anexa nr. 5 din Ordinul M.T. nr. 75/2014, conținutul normelor fiind identic.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr. 8/2015 și să se admită cererea reclamantului și suspendarea Ordinului M.T. nr. 75/2014.

Intimatul Ministerul Transporturilor a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, iar recurentul a depus răspunsul la întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și prin încheierea din 6.04.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus comunicarea raportului între părți.

Pentru termenul din 17 noiembrie 2016, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., având în vedere că raportul a apreciat că recursul este admisibil, toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune nu este contestată, urmând a fi soluționată cauza printr-o decizie definitivă, fără citarea părților.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea cererii de suspendare a Ordinului nr. 75/2014 emis de Ministerul Transporturilor.

Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere a stat la baza răspunsului comunicat reclamantului cu adresa nr. 7140/21.10.2014 emisă de A.R.R. - Agenția Teritorială Iași prin care a refuzat autorizarea ca instructor auto a acestuia pentru că nu ar îndeplini condițiile art. 4 lit. b) din Anexa nr. 3 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014, cererea fiind adresată la 09.10.2014.

Reclamantul a susținut că Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 are conținut identic cu cele ale Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, ordin ce a fost suspendat anterior și că, în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 trebuie suspendat de drept.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004: „în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de drept, în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă”.

Prin urmare, textul de lege instituie suspendarea de drept, fără a fi necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în situația în care, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se dispune suspendarea executării unui act administrativ, se emite un nou act administrativ cu același conținut ca cel suspendat de către instanță.

În speță, s-a solicitat suspendarea Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014, deoarece ar avea un conținut identic cu cel al Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, ordin care ar fi fost suspendat anterior hotărârii judecătorești, iar Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 a fost anulat de către Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 192 pronunțată la 9.07.2014 în Dosarul nr. x/59/2014.

Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere a fost emis, așa cum rezultă din preambulul acestuia, având în vedere:

- hotărârile judecătorești prin care instanțele competente din România au pronunțat soluții de admitere a cererilor de suspendare a Ordinului M.T. nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere:

- prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;

- că prin Ordinul M.T. nr. 733/2013 afectat de suspendare, a fost abrogat Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009, rezultă că în prezent nu există niciun act normativ care să reglementeze activitățile de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, astfel fiind imperios necesară crearea de urgență a unui cadru legal care să asigure temporar, măsurile necesare prin care să fie permisă derularea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere;

- în vederea reglementării acestei situații, din cauza circumstanțelor sale excepționale, se impune adoptarea unei soluții cu caracter temporar imediate, pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public.

Așa cum s-a arătat, atât de către Ministerul Transporturilor, cât și de către recurent, inițial, au existat soluții pronunțate de către instanța de contencios administrativ și, ulterior, confirmate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus suspendarea Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, însă suspendarea acestuia s-a dispus numai până la soluționarea acțiunii în anulare a acestui ordin în fața instanței de fond [în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004], fie până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare [în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004].

Recurentul a făcut trimitere numai la deciziile instanței supreme prin care s-a dispus suspendarea Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013, dar nu a precizat că în cazul acțiunilor în anulare, soluțiile instanței supreme au fost de respingere a cererilor de anulare parțială a acestuia. A se vedea, în acest sens, decizia nr. 705 din 18.02.2015, decizia nr. 2866 din 24.09.2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal (una dintre decizii fiind pronunțată chiar într-un litigiu unde A. a avut calitatea de intimat).

În raport de aceste soluții se constată că suspendarea Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/ 2013, dispusă inițial a expirat, iar Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 fiind numai un act administrativ cu caracter temporar, nu ar mai putea fi suspendat în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Nici în raport de soluția de anulare a Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014 prin sentința civilă nr. 192 din 9.07.2014 a Curții de Apel Timișoara nu se poate dispune suspendarea acestui ordin deoarece cererea de suspendare a avut ca temei art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și va fi analizată îndeplinirea condițiilor cerute de acest text și nu cele impuse de art. 14 alin. (1) din același act normativ.

Criticile recurentului ce vizează lipsa caracterului de act administrativ a adresei nr. 7140/21.10.2014 emisă de A.R.R. - Agenția Iași nu vor fi analizate pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat în cauză prin raportare la această adresă, a cărei suspendare nici nu a fost solicitată, obiectul acțiunii în fața instanței de fond fiind suspendarea Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 75/2014.

Prin urmare, chiar dacă se constată că, potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu este necesară efectuarea plângerii prealabile în cazul cererilor de suspendare ce vizează un act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de instanță, pentru că, în speță, suspendarea dispusă inițial în privința primului act administrativ nu mai subzistă, ca urmare a respingerii acțiunilor în anulare, nu se mai poate analiza îndeplinirea condițiilor cerute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și nu se mai impune casarea sentinței atacate.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 8 din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.