ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 06 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 formulată de inculpatul A.

Pentru a se pronunța în acest sens, curtea de apel, verificând excepția invocată în raport cu exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a reținut, în esență, că aceasta nu întrunește condiția relevanței pentru soluționarea cauzei, decizia instanței de contencios constituțional nefiind de natură să producă un efect concret asupra hotărârii ce se va pronunța în speță, câtă vreme se dorește modificarea textului de lege ce reglementează infracțiunea de abuz în serviciu. Sub acest aspect, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Or, interpretarea dispoziției legale criticate în contextul speței dedusă judecății este atribuția exclusivă a instanței învestită cu soluționarea acesteia, iar acordarea acestei posibilități de către legiuitor nu reprezintă o încălcare a Constituției, ci o opțiune de politică legislativă, exprimată prin textul legal apreciat neconstituțional.

Împotriva acestei încheieri, la data de 10 aprilie 2017, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul motivării necorespunzătoare și al netemeiniciei, apreciind că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 întrunește toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă, respectiv excepția a fost invocată în fața unei instanțe, de către o parte din dosar, vizează prevederi legale asupra cărora instanța de contencios constituțional nu s-a mai pronunțat anterior și are legătură cu cauza. Sub acest din urmă aspect, s-a arătat că, urmare a interpretării eronate a sintagmei "circumstanțe faptice obiective" din cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, fiindu-i, totodată, confiscat un imobil, iar soluția ce ar fi dispusă de Curtea Constituțională este aptă să influențeze hotărârea ce se va pronunța în cauză.

Pe fondul excepției, s-a învederat că sintagma "circumstanțe faptice obiective" din cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 este neclară, vagă, încălcând, astfel, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României, întrucât creează o discriminare între inculpații care dețin un proces-verbal de recepție, respectiv o autorizație de construcție, și cei care nu au un astfel de document.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 11 mai 2017.

La acest termen, Înalta Curte, din oficiu, raportat la data pronunțării încheierii și cea a declarării apelului, a pus în discuție excepția tardivității căii de atac.

Examinând, în acest context, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 06 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

Astfel, Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu apel la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că în cuprinsul său nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că încheierea dată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost pronunțată în data de 6 aprilie 2017, termenul de 48 de ore în care inculpatul putea declara apel s-a împlinit cel mai târziu la data de 9 aprilie 2017, ora 02.00.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată că, în cazul calculării termenului pe ore, nu sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., care vizează exclusiv ultima zi a unui termen fixat pe zile, luni sau ani. Ca atare, chiar dacă 10 aprilie 2017 a fost prima zi lucrătoare după data expirării termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (9 aprilie 2017, ora 02.00, duminică), nu se poate reține că inculpatul a promovat calea de atac în termenul legal, întrucât, în lipsa unei dispoziții legale în acest sens, termenele pe ore nu se prorogă.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere data pronunțării încheierii, Înalta Curte constată că la 10 aprilie 2017 termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale expirase.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de apel și, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 06 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 06 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.