ÎCCJ, Decizia nr. 77/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1.630 din camera de consiliu de la 20 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5), art. 483 alin. (1), art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și cu faptul că hotărârea prin care se soluționează o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru este definitivă, nemaifiind supusă recursului.

I.2. Cererea de recurs

La data de 14 decembrie 2017, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători recursul declarat de Asociația A. împotriva Deciziei nr. 1.630 din camera de consiliu de la 20 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează decizia pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție tot în procedura de filtru într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 12 februarie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura de filtru, tot într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că reclamanta a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege (respectiv recursul), aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Asociația A. împotriva Deciziei nr. 1.630 din camera de consiliu de la 20 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED