ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 5330 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și a dispus anularea Deciziei nr. 3/7.11.2011 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 1820 din 08 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinței nr. 5330 din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a arătat, în esență, că citația pentru termenul la care a fost pronunțată decizia contestată i-a fost comunicată cu mai puțin de 5 zile înainte, fiind încălcate dispozițiile art. 87 și 89 din C. proc. civ.

Contestatoarea a susținut că o altă neregulă cu privire la judecarea cauzei a constitui-o faptul că instanța a anulat recursul ca netimbrat, deși, potrivit dispozițiilor art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii.

În final, contestatoare a apreciat că prin decizia contestată au fost încălcate în mod grav unele principii fundamentale ale procesului civil și anume principiul dreptului la apărare și acel al dreptului la un proces echitabil.

Contestația în anulare este fondată.

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii

Pentru a fi întemeiat acest motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, deoarece nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă care poate fi invocată numai de partea lezată.

Din preambulul Deciziei nr. 1804 din 08 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că judecarea recursului declarat în cauză s-a făcut la primul termen și în lipsa recurentei-pârâte Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.V.A.S.).

În procesul-verbal anexat la fila nr. x a dosarului de recurs s-a consemnat citarea acesteia în calitate de recurentă-pârâtă, la data de 20 septembrie 2013, cu mențiunea că termenul acordat inițial la data de 07 octombrie 2014 a fost preschimbat din oficiu pentru data de 08 aprilie 2014.

Din procesul-verbal aflat la fila 32 din dosar rezultă că recurenta - pârâtă a fost citată la data de 04 aprilie 2014 pentru termenul din 08 aprilie 2014, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 RON și timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON.

Prin urmare, se constată că, pentru termenul de la 08 aprilie 2014, dată la care s-a soluționat recursul formulat în cauză de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, citația prin care se comunică obligația de a timbra cererea de recurs i-a fost înmânată recurentei cu mai puțin de 5 zile înainte de termenul de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) din C. proc. civ., sancțiunea nerespectării termenului de înmânare a citației, de cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, este nulitatea relativă a procedurii de citare și poate fi declarată numai după invocarea ei de cel care are interes. Această nulitate atrage și nulitatea tuturor actelor ulterioare întocmite, inclusiv a hotărârii, dacă aceasta s-a pronunțat în cauză.

Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 86 din O.U.G nr. 51/2008, potrivit cărora cererile formulate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că greșita stabilire a taxei judiciare de timbru nu poate constitui motiv de contestație în anulare, deoarece modul de stabilire a taxei judiciare datorate se cenzurează în cadrul cererii de reexaminare, iar nu direct de instanța sesizată cu judecarea contestației în anulare.

În speță, având în vedere că recurentei-pârâte i-a fost comunicată obligația timbrării cererii de recurs abia la data de 04 aprilie 2014 (vineri) pentru termenul din 08 aprilie 2014 (marți), conform ștampilei aplicate pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, Înalta Curte apreciază că aceasta nu a avut la dispoziție suficient timp pentru a formula o cerere de reexaminare, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Având în vedere prevederile art. 89, art. 105 alin. (2) și art. 107 din C. proc. civ., se constată, întrunite condițiile reglementate de art. 317 alin. (1) pct. (1) din C. proc. civ. și, din acest considerent, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va dispune anularea deciziei atacate și va fixa termen la 25 septembrie 2015, pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 1804 din 8 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează Decizia civilă nr. 1804 din 8 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Acordă termen pentru soluționarea recursului la data de 25.09.2015, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN