ÎCCJ, decizie (scj.ro #86121)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86121) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. XXIV din 16
aprilie
2007
Dosar nr. 47/2006
Publicat
in
Monitorul
Oficial
,
Partea
I nr.
772 din
14/11/2007
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
.
dr
.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
.
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite,
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
pentru
a
examina
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
, cu
privire
la
aplicarea
pedepsei
complementare
a
interzicerii
unor
drepturi
în
cazul
inculpaților
cetățeni
străini
,
când
legea
prevede
această
pedeapsă
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art.
34 din
Legea
nr.
304/2004,
republicată
,
fiind
prezenți
88 de
judecători
din
totalul
de 116
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Nicoleta
Eucarie
.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
punând
concluzii
pentru
admiterea
acestuia
în
sensul
de a
stabili
că
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
nu
se
aplică
inculpaților
care
sunt
cetățeni
străini
,
deoarece
vocația
acestora
de a
ocupa
anumite
funcții
este
prohibită
prin
normă
constituțională
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
legătură
cu
aplicarea
pedepsei
complementare
a
interzicerii
unor
drepturi
în
cazul
inculpaților
cetățeni
străini
,
când
legea
prevede
această
pedeapsă
,
instanțele
judecătorești
nu
au
un
punct
de
vedere
unitar
.
Astfel
,
unele
instanțe
au
considerat
că
în
cazul
inculpaților
cetățeni
străini
nu
se
aplică
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
,
considerând
că
vocația
acestora
de a
ocupa
anumite
funcții
este
prohibită
prin
normă
constituțională
.
Alte
instanțe
,
dimpotrivă
, s-au
pronunțat
în
sensul
că
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
se
aplică
și
inculpaților
care
sunt
cetățeni
străini
,
când
sunt
stabilite
pedepse
cu
închisoarea
de
cel
puțin
2
ani
și
această
pedeapsă
este
prevăzută
de
textul
de
lege
sancționator
.
Aceste
din
urmă
instanțe
au
interpretat
și
aplicat
corect
dispozițiile
legii
.
În
conformitate
cu art.
64
alin
.
1 din
Codul
penal,
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
constă
în
interzicerea
unuia
sau
unora
dintre
drepturile
enumerate la lit.
a
)-e) din
cuprinsul
acestui
alineat
.
În
cadrul
reglementării
date
prin
art. 65 din
Codul
penal
modului
de
aplicare
a
pedepsei
interzicerii
unor
drepturi
, se
prevede
la
alin
. 1
că
"
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
poate
fi
aplicată
,
dacă
pedeapsa
principală
stabilită
este
închisoarea
de
cel
puțin
2
ani
și
instanța
constată
că
,
față
de
natura
și
gravitatea
infracțiunii
,
împrejurările
cauzei
și
persoana
infractorului
,
această
pedeapsă
este
necesară
",
iar
la
alin
. 2,
că
"
aplicarea
pedepsei
interzicerii
unor
drepturi
este
obligatorie
când
legea
prevede
această
pedeapsă
",
precizându
-se
în
alineatul
final
că
și
în
cazul
în
care
aplicarea
pedepsei
complementare
este
obligatorie
"
condiția
arătată
în
alin
. 1 cu
privire
la
cuantumul
pedepsei
principale
trebuie
să
fie
îndeplinită
".
Existența
și
conținutul
drepturilor
a
căror
executare
poate
fi
interzisă
pentru
o
perioadă
limitată
de
timp
, ca
urmare
a
aplicării
pedepsei
complementare
prevăzute
în
art. 64 din
Codul
penal,
sunt
garantate
prin
Constituția
României
,
fiind
reglementate
,
după
caz
,
prin
norme
de
drept
comun
și
legi
speciale
.
Evident,
restrângerea
unor
drepturi
ca
urmare
a
interzicerii
exercitării
lor
o
anumită
perioadă
de
timp
, strict
limitată
prin
hotărârea
de
condamnare
,
nu
poate
fi
dispusă
decât
cu
scopul
de
ansamblu
și
finalitatea
specifică
a
fiecărei
pedepse
,
determinată
de
mecanismul
ce
realizează
individualizarea
acesteia
.
De
aceea
,
alegerea
de
către
judecător
a
drepturilor
ce
trebuie
interzise
,
precum
și
determinarea
perioadei
de
timp
în
care
să
nu
fie
exercitate
, ca
modalitate
concretă
de
aplicare
a
pedepsei
complementare
prevăzute
în
art. 64 din
Codul
penal,
constituie
,
alături
de
pedeapsa
principală
dispusă
,
mijlocul
de
realizare
a
individualizării
sancțiunii
penale
.
Este
adevărat
că
între
drepturile
a
căror
exercitare
poate
fi
interzisă
sunt
prevăzute
,
în
cuprinsul
art.
64
alin
.
1 din
Codul
penal,
și
unele
drepturi
pe
care
nu
le
poate
avea
pe
teritoriul
României
decât
cetățeanul
român
,
după
cum
altele
au
caracter
universal.
În
contrast cu
particularitățile
intrinseci
drepturilor
ce
fac
obiectul
pedepsei
complementare
prevăzute
în
art. 64 din
Codul
penal, se
impune
concluzia
că
,
în
ducerea
la
îndeplinire
a
dispoziției
referitoare
la
interzicerea
exercitării
unuia
sau
mai
multora
dintre
aceste
drepturi
, se pot
ivi
diferențieri
de
interpretare
determinate de
calitatea
de
autohton
sau
de
străin
a
autorului
infracțiunii
.
Or,
astfel
de
cazuri
impuse
de
caracterul
atipic
al
situației
străinului
nu
pot
să
nu
ducă
la
dificultăți
,
dacă
nu
chiar
la
imposibilități
de
executare
a
hotărârii
de
condamnare
,
în
ceea
ce
privește
dispoziția
referitoare
la
aplicarea
pedepsei
complementare
a
interzicerii
unor
drepturi
.
Desigur
,
în
raport
cu
principiul
teritorialității
legii
penale
, al
realității
legii
penale
și
al
universalității
legii
penale
,
astfel
cum
acestea
sunt
reglementate
în
art.
3, 5
și
6 din
Codul
penal, se pot
ivi
cazuri
de
cetățeni
străini
sau
de
persoane
fără
cetățenie
care
să
fie
judecați
de
instanțe
penale
române
pentru
infracțiuni
săvârșite
pe
teritoriul
României
sau
în
afara
teritoriului
țării
. Ca
urmare
,
este
evident
că
și
față
de
asemenea
persoane
pot
deveni
incidente
dispozițiile
art. 64 din
Codul
penal,
privind
aplicarea
pedepsei
complementare
a
interzicerii
unor
drepturi
.
Așa
cum s-a
arătat
,
însă
,
particularitățile
acestor
cazuri
, determinate de
conținutul
concret
al
fiecăruia
dintre
drepturile
ce
pot
fi
interzise
în
cadrul
pedepsei
complementare
prevăzute
în
art. 64
din
Codul
penal,
impun
diferențieri
de
aplicare
a
acestei
pedepse
,
realizabile
și
potrivit
criteriilor
generale
de
individualizare
fixate
în
art. 72 din
Codul
penal,
pentru
a se
da
eficiență
și
în
cazul
străinilor
dispoziției
de
interzicere
a
exercitării
anumitor
drepturi
susceptibile
să
le
aibă
.
Mai
mult
,
aplicabilitatea
pedepsei
complementare
a
interzicerii
unor
drepturi
,
în
conținutul
reglementat
prin
art. 64 din
Codul
penal,
nu
poate
fi
limitată
numai
la
cetățenii
români
,
ci
vizează
,
deopotrivă
,
și
pe
cetățenii
străini
,
în
măsura
în
care
instanțele
penale
din
România
sunt
învestite
să-i
judece
în
temeiul
art.
3, 5
sau
6 din
Codul
penal,
astfel
că
această
pedeapsă
trebuie
stabilită
și
în
cazul
lor
tot
în
condițiile
prevăzute
în
art.
65 din
Codul
penal.
Neîndoielnic
,
nu
se
poate
considera
, de
principiu
,
că
străinul
nu
s-
ar
bucura
de
exercitarea
măcar
a
unora
dintre
drepturile
la care se
referă
art.
64 din
Codul
penal
sau
a
unor
prerogative
similare
acestora
,
astfel
că
,
prin
individualizarea
lor
, el
devine
, ca
subiect
activ
de
drept
penal,
susceptibil
și
de un
tratament
sancționator
complet
,
urmând
ca,
în
ipoteza
extrădării
sale,
instanța
penală
națională
să-i
reindividualizeze
pedeapsa
complementară
,
în
raport
cu
particularitățile
specifice
de
reglementare
din
țara
respectivă
.
În
consecință, în temeiul art.
25 lit. a)
din
Legea
nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art.
414
2
alin.
2
și
3 din
Codul
penal,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
,
prevăzută
în
legea
penală
română
în
conținutul
art. 64 din
Codul
penal, se
aplică
în
condițiile
art. 65 din
același
cod
și
inculpaților
cetățeni
străini
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
.
Stabilesc
că
pedeapsa
complementară
a
interzicerii
unor
drepturi
,
prevăzută
în
legea
penală
română
în
conținutul
art. 64 din
Codul
penal, se
aplică
în
condițiile
art. 65 din
același
cod
și
inculpaților
cetățeni
străini
.
Obligatorie
,
potrivit
art.
414
2
alin
.
3 din
Codul
de
procedură
penală
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
16
aprilie
2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei