ÎCCJ, decizie (scj.ro #86111)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86111) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. VII din 5
februarie
2007
Dosar nr. 1/2007
Publicat
ă
in
Monitorul
Oficial
,
Partea
I nr.
732 din
30/10/2007
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
.
dr
.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
,
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite
în
conformitate
cu
dispozițiile
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
pentru
a
examina
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
privind
problema
incompatibilității
judecătorului
, care a
participat
în
cursul
urmăririi
penale
la
judecarea
recursului
declarat
împotriva
încheierii
prin
care s-a
soluționat
propunerea
de
arestare
preventivă
ori
de
prelungire
a
arestării
preventive, de a
participa
la
soluționarea
unui
nou
recurs
având
ca
obiect
o
altă
încheiere
prin
care s-a
dispus
cu
privire
la
măsurile
preventive
în
aceeași
cauză
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art.
34 din
Legea
nr.
304/2004,
republicată
,
fiind
prezenți
87 de
judecători
din
totalul
de 116
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Nicoleta
Eucarie
.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
punând
concluzii
pentru
admiterea
acestuia
în
sensul
de a se
stabili
că
judecătorul
care a
participat
,
în
cursul
urmăririi
penale
, la
judecarea
recursului
împotriva
încheierii
prin
care s-a
dispus
luarea
ori
prelungirea
măsurii
arestării
preventive
devine
incompatibil
să
judece
un
nou
recurs
având
ca
obiect
o
altă
încheiere
prin
care s-a
dispus
cu
privire
la
măsura
arestării
preventive
în
aceeași
cauză
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
practica
instanțelor
judecătorești
, s-a
constatat
că
nu
există
un
punct
de
vedere
unitar
cu
privire
la
compatibilitatea
judecătorului
de a
participa
la
judecarea
recursului
împotriva
încheierii
prin
care s-a
dispus
luarea
ori
prelungirea
măsurii
arestării
preventive
în
cursul
urmăririi
penale
,
să
judece
un
nou
recurs,
având
ca
obiect
o
altă
încheiere
prin
care s-a
dispus
, tot
în
faza
urmăririi
penale
, cu
privire
la
măsura
arestării
preventive
în
aceeași
cauză
.
Astfel
,
unele
instanțe
s-au
pronunțat
în
sensul
că
judecătorul
care a
participat
la
judecarea
căii
de
atac
împotriva
încheierii
prin
care s-a
soluționat
propunerea
de
luare
sau
prelungire
a
măsurii
arestării
preventive
în
cursul
urmăririi
penale
devine
incompatibil
să
judece
un
nou
recurs
având
ca
obiect
încheierea
prin
care s-a
dispus
cu
privire
la
măsura
arestării
preventive.
Alte
instanțe
,
dimpotrivă
, au
considerat
că
într
-un
asemenea
caz
nu
există
stare de
incompatibilitate
pe
motiv
că
nu
sunt
îndeplinite
condițiile
prevăzute
în
dispozițiile
art.
48
alin
.
1 lit. a)
din
Codul
de
procedură
penală
.
S-a
argumentat
că
prin
dispozițiile
menționate
s-a
reglementat
, ca
incompatibilitate
de a
judeca
,
doar
cazul
în
care
judecătorul
a
soluționat
propunerea
de
arestare
preventivă
ori
de
prelungire
a
arestării
preventive
în
cursul
urmăririi
penale
,
iar
nu
și
situația
în
care a
participat
, anterior, la
judecarea
recursului
declarat
împotriva
unei
încheieri
prin
care a
fost
luată
o
asemenea
măsură
în
aceeași
cauză
.
Aceste
din
urmă
instanțe
au
interpretat
și
aplicat
corect
dispozițiile
legii
.
În
reglementarea
dată
"
altor
cauze
de
incompatibilitate
",
prin
art.
48
alin
.
1 lit. a)
din
Codul
de
procedură
penală
se
prevede
,
între
altele
,
că
"
judecătorul
este
de
asemenea
incompatibil
de a
judeca
,
dacă
în
cauza
respectivă
[...] a
soluționat
propunerea
de
arestare
preventivă
ori
de
prelungire
a
arestării
preventive
în
cursul
urmăririi
penale
".
Pe
de
altă
parte
,
dispozițiile
art. 385
15
din
titlul
II al
Codului
de
procedură
penală
,
aplicabile
și
în
cazul
judecării
recursurilor
în
materia
luării
măsurilor
preventive,
nu
conțin
norme
derogatorii
,
instanța
sesizată
cu
judecarea
unui
recurs
urmând
a se
pronunța
asupra
acestuia
fie
prin
respingere
, fie
prin
admiterea
lui
.
Din
această
reglementare
de
ansamblu
reiese
,
fără
echivoc
,
că
atunci
când
instanța
soluționează
recursul
nu
are de
examinat
fondul
propunerii
de
arestare
preventivă
ori
de
prelungire
a
arestării
preventive,
ci
se
pronunță
asupra
motivelor
de
casare
invocate,
astfel
cum
acestea
sunt
prevăzute
în
legea
organică
.
Or,
ar
fi
de
neconceput
ca
judecătorii
care au
respins
un recurs
declarat
împotriva
unei
încheieri
privind
măsura
arestării
preventive,
în
cursul
urmăririi
penale
,
să
devină
incompatibili
a
judeca
un
nou
recurs
având
ca
obiect
o
altă
încheiere
prin
care s-a
dispus
asupra
unei
alte
propuneri
de
prelungire
a
măsurii
arestării
preventive
și
pentru
că
în
acest
caz
,
dat
fiind
caracterul
periodic al
verificării
măsurii
arestării
preventive, s-
ar
ajunge
frecvent
în
situația
ca, la
instanțele
cu un
număr
mai
redus
de
judecători
,
să
nu
existe
la un moment
dat
posibilitatea
de a se
soluționa
asemenea
recursuri
decât
prin
delegarea
de
judecători
de la
alte
instanțe
,
ceea
ce
ar
fi
inadmisibil
.
În
consecință
,
în
temeiul
art.
25 lit. a)
din
Legea
nr.
304/2004
privind
organizarea
judiciară
și
al art.
414
2
din
Codul
de
procedură
penală
,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
judecătorul
care a
participat
la
judecarea
recursului
împotriva
încheierii
prin
care s-a
dispus
luarea
ori
prelungirea
măsurii
arestării
preventive,
în
cursul
urmăririi
penale
,
nu
devine
incompatibil
să
judece
un
nou
recurs,
împotriva
altei
încheieri
prin
care s-a
dispus
, tot
în
faza
urmăririi
penale
, cu
privire
la
măsura
arestării
preventive
în
aceeași
cauză
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
.
În
aplicarea
dispozițiilor
art.
48
alin
.
1 lit. a)
teza
ultimă
din
Codul
de
procedură
penală
,
stabilesc
:
Judecătorul
care a
participat
la
judecarea
recursului
împotriva
încheierii
prin
care s-a
dispus
luarea
ori
prelungirea
măsurii
arestării
preventive,
în
cursul
urmăririi
penale
,
nu
devine
incompatibil
să
judece
un
nou
recurs,
având
ca
obiect
o
altă
încheiere
,
prin
care s-a
dispus
în
aceeași
fază
de
urmărire
penală
cu
privire
la
măsura
arestării
preventive
în
aceeași
cauză
.
Obligatorie
,
potrivit
art.
414
2
alin
.
3 din
Codul
de
procedură
penală
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
, 5
februarie
2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei