ÎCCJ, decizie (scj.ro #86111)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE - DECIZIA Nr. VII din 5 februarie 2007 Dosar nr. 1/2007 Publicat ă in Monitorul Oficial , Partea I nr. 732 din 30/10/2007 Sub președinția domnului profesor univ . dr . Nicolae Popa , președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție , Înalta Curte de Casație și Justiție , constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară , republicată , s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii , declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , privind problema incompatibilității judecătorului , care a participat în cursul urmăririi penale la judecarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, de a participa la soluționarea unui nou recurs având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus cu privire la măsurile preventive în aceeași cauză . Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată ,

fiind prezenți 87 de judecători din totalul de 116 în funcție . Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie . Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii , punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că judecătorul care a participat , în cursul urmăririi penale , la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive devine incompatibil să judece un nou recurs având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive în aceeași cauză . SECȚIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii , constată următoarele : În practica instanțelor judecătorești , s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la compatibilitatea judecătorului de a participa la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale , să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus , tot în faza urmăririi penale , cu privire la măsura arestării preventive în aceeași cauză . Astfel ,

unele instanțe s-au pronunțat în sensul că judecătorul care a participat la judecarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de luare sau prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale devine incompatibil să judece un nou recurs având ca obiect încheierea prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive.

Alte instanțe , dimpotrivă , au considerat că într -un asemenea caz nu există stare de incompatibilitate pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile art. 48 alin . 1 lit. a) din Codul de procedură penală . S-a argumentat că prin dispozițiile menționate s-a reglementat , ca incompatibilitate de a judeca , doar cazul în care judecătorul a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale , iar nu și situația în care a participat , anterior, la judecarea recursului declarat împotriva unei încheieri prin care a fost luată o asemenea măsură în aceeași cauză . Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii . În reglementarea dată " altor cauze de incompatibilitate ", prin art. 48 alin . 1 lit. a) din Codul de procedură penală se prevede , între altele , că " judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca , dacă în cauza respectivă [...] a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale ". Pe de altă parte , dispozițiile art. 385 15 din titlul II al Codului de procedură penală , aplicabile și în cazul judecării recursurilor în materia luării măsurilor preventive, nu conțin norme derogatorii , instanța sesizată cu judecarea unui recurs urmând a se pronunța asupra acestuia fie prin respingere ,

fie prin admiterea lui . Din această reglementare de ansamblu reiese , fără echivoc , că atunci când instanța soluționează recursul nu are de examinat fondul propunerii de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, ci se pronunță asupra motivelor de casare invocate, astfel cum acestea sunt prevăzute în legea organică . Or, ar fi de neconceput ca judecătorii care au respins un recurs declarat împotriva unei încheieri privind măsura arestării preventive, în cursul urmăririi penale , să devină incompatibili a judeca un nou recurs având ca obiect o altă încheiere prin care s-a dispus asupra unei alte propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive și pentru că în acest caz , dat fiind caracterul periodic al verificării măsurii arestării preventive, s- ar ajunge frecvent în situația ca, la instanțele cu un număr mai redus de judecători , să nu existe la un moment dat posibilitatea de a se soluționa asemenea recursuri decât prin delegarea de judecători de la alte instanțe , ceea ce ar fi inadmisibil . În consecință , în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și al art. 414 2 din Codul de procedură penală , urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive,

în cursul urmăririi penale , nu devine incompatibil să judece un nou recurs, împotriva altei încheieri prin care s-a dispus , tot în faza urmăririi penale , cu privire la măsura arestării preventive în aceeași cauză .

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii D E C I D: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . În aplicarea dispozițiilor art. 48 alin . 1 lit. a) teza ultimă din Codul de procedură penală , stabilesc : Judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale , nu devine incompatibil să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere , prin care s-a dispus în aceeași fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive în aceeași cauză . Obligatorie , potrivit art. 414 2 alin . 3 din Codul de procedură penală . Pronunțată în ședință publică , astăzi , 5 februarie 2007.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

, prof . univ . dr. NICOLAE POPA Prim- magistrat-asistent , Victoria Maftei