ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2508/2020

Ședința publică din data de 8 decembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserate la pct. 4 din condițiile generale ale convenției de credit nr. x/20.09.2007; să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată la pct. 4 din condițiile generale ale convenției de credit nr. x/14.01.2008; să se convertească creditul în RON la cursul semnării contractului de refinanțare, să se facă plata în RON în continuare și să se refacă graficul de rambursare; să se dispună diminuarea creditului cu suma de 117.698,45 RON, reprezentând suma achitată în plus din cauza riscului valutar. În subsidiar, s-a solicitat diminuarea soldului creditului în euro cu 10,18%, începând cu data de 18 septembrie 2015 și refacerea graficului de rambursare.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 3946 din 25 octombrie 2017, a respins cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2018 reclamantul A. a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3946 din 25 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în sensul pronunțării unei soluții asupra capătului subsidiar de cerere referitor la diminuarea soldului creditului în euro cu 10,18%, începând cu data de 18 septembrie 2015 și refacerea graficului de rambursare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 294/2019 din 11 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată în cauza privind pe reclamantul A. și pe pârâta B. S.A.; s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3946 din 25 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în sensul că s-a respins cererea subsidiară, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2225 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul principal formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 294 din 11 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016; s-a admis apelul incident formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiași sentințe, s-a anulat sentința apelată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen și s-a respins ca tardiv formulată cererea de completare.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 28 februarie 2020.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la diminuarea soldului creditului în euro cu 10,18%, începând cu data de 18 septembrie 2015 și refacerea graficului de rambursare.

Consideră că în mod eronat a fost respinsă acțiunea, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că prin cererea de apel formulată în dosarul nr. x/2016 a arătat că s-a soluționat capătul de cerere respectiv, fără a se intra în fondul problemei, aspect confirmat de instanța de apel.

Prin urmare, recurentul-reclamant apreciază că un proces în derulare care "doar a confirmat" soluționarea nelegală a unui capăt de cerere, constituie un motiv temeinic pentru respingerea excepției tardivității.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, avându-se în vedere că modalitatea de redactare a cererii de recurs este una generală și că recurentul-reclamant nici măcar nu a indicat vreun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în care ar putea fi încadrate motivele de recurs. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a propus admiterea excepției nulității recursului, având în vedere că recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iulie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au înțeles să uzeze de acest drept.

Ulterior, s-a fixat termen la 8 decembrie 2020 pentru examinarea recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se rețin următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că prin cererea de recurs trebuie să se arate motivele de nelegalitate pe care aceasta se întemeiază și dezvoltarea lor, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii recurate, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la soluția pronunțată.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin prezentul recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, nu se poate considera că afirmațiile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori aplicate greșit de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

În speță, cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare a recurentului fiind aceea că un proces în derulare, care "doar a confirmat" soluționarea nelegală a unui capăt de cerere, constituie un motiv temeinic pentru respingerea excepției tardivității.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de reclamant.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs, astfel încât va respinge cererea formulată de către aceasta privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2225 din 20 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.