ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2735/2020

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 24 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Municipiul Iași, au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului în suprafața de 3958 mp situat în Iași, str. x nr 20.

Prin sentința civilă nr. 1097 din 27 iunie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul Iași.

A respins cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Iași.

Prin decizia nr. 573 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1097 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Iași, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au formulat recurs reclamanții A. și B..

Prin motivele de recurs, se reiterează situația de fapt din dosar, arătându-se și că, potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârile date în apel se casează în cazul în care acestea au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Apoi, se citează dispozițiile art. 1854 și 1858 din vechiul C. civ., și formulează susțineri referitoare la modalitatea în care instanța de apel a interpretat probele administrate în dosar.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 21 octombrie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepția nulității recursului.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Deși recurenții și-au întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, nefiind formulate critici care să se refere la normele de drept material aplicate sau interpretate greșit de instanța de apel.

Citarea dispozițiilor art. 1854 și 1858 din vechiul C. civ., fără însă a arăta modalitatea în care acestea ar fi fost interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel, nu poate reprezenta, în sine, o critică de nelegalitate a deciziei atacate.

În realitate, recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susțineri care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., și care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raționamentului instanței de apel pe care se sprijină soluția pronunțată în cauză.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părților poate duce la casarea unei hotărâri.

Mai mult, criticile formulate se referă la modul de interpretare a probatoriului de către instanță, prin acestea susținându-se că înscrisurile depuse la dosar contrazic concluzia instanței referitoare la calitatea acestora de detentori precari, aceștia având calitatea de posesori.

Or, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susținerile care vizează modul de apreciere a probelor, instanțele de fond și de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecății prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 573 din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 573 din 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.