ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2020

Ședința publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secția Civilă la 13 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., în calitate de fost director general și administrator executiv la societatea reclamantă, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul la repararea prejudiciului în sumă de 18.173,09 RON, pentru daunele cauzate de acesta societății, prin încălcarea îndatoririlor sale față de societate, ca urmare a neîntocmirii și netransmiterii la Tribunalul Gorj a cererii de înscriere a creanței în tabelul preliminar în cadrul procedurii generale a insolvenței debitoarei C. S.R.L.

În drept, a invocat dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, art. 219 alin. (2), art. 220, art. 1349, art. 1350 și art. 1915 alin. (1) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1109/2018 din 22 februarie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Gorj, secția a II-a Civilă.

Dosarul astfel declinat a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a Civilă la 7 martie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 58/2018 din 8 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanta A. S.A. și pârâtul B..

Prin decizia nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins apelul principal declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. și apelul incident declarat de apelantul-pârât B., împotriva sentinței nr. 58/2018 din 8 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018 ca nefondate.

La 27 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susținând că instanța de apel a procedat la o greșită aplicare a normelor de drept material incidente, respectiv art. 1349 și 1357 C. civ.

Recurenta consideră că, în mod greșit, instanța de apel a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită a pârâtului, constând în omisiunea de a înscrie societatea pe care o conducea în tabelul preliminar de creanțe întocmit cu ocazia deschiderii procedurii insolvenței față de societatea C. S.R.L., întemeindu-și soluția pe considerente de ordin general, fără a asigura corelarea cu probatoriul administrat și apărările de fond invocate de reclamantă.

În continuare, recurenta-reclamantă prezintă situația de fapt, susținând că, din probatoriul administrat, au rezultat elementele de drept și de fapt ce ar fi putut atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului B., în calitate de fost director general și administrator executiv la A. S.A.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că sunt întrunite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, și anume, prejudiciul (suma de 18.173,09 RON) este cert și actual, fapta ilicită ce constă în omisiunea pârâtului de a formula cerere de înscriere în tabelul preliminar de creanțe pentru societatea debitoare C. S.R.L. și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Arată faptul că, din considerentele hotărârii, nu rezultă sub nicio formă că instanța a administrat probe prin care să se identifice prejudiciul, deși realitatea stării de fapt a fost probată prin raportul de inspecție economico-financiară din data de 17.08.2017 și notificarea nr. x/03.10.2013 prin care A. S.A. a fost informată cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenței față de C. S.R.L.

Astfel, consideră că instanțele fondului nu au procedat la o corectă apreciere a probelor administrate, acordând eficiență numai întâmpinării pârâtului, ignorând dovezile și explicațiile reclamantei.

În concluzie, recurenta-reclamantă susține că, în mod nelegal, instanțele nu au acordat relevanță juridică neîndeplinirii obligației de diligență a administratorului de a se înscrie cu suma în cauză în tabelul preliminar de creanțe, inexistența sumelor de distribuit pentru creditorii garantați ai debitoarei C. S.R.L. reprezentând o circumstanță extrinsecă obligației administratorului, cu efecte stricte în cadrul procedurii de insolvență.

În încheiere, recurenta arată faptul că, împrejurarea reținută de instanță, conform căreia niciun alt creditor înscris în tabel nu a obținut vreo sumă de bani, nu este de natură să justifice neîndeplinirea obligației de diligență a administratorului societății A. S.A., omisiune ce a condus la nedobândirea calității de creditor garantat al S.C. A. S.A., îndreptățit să participe la procedura insolvenței și, astfel, la pierderea oricărei șanse de realizare a creanței prin care s-ar fi putut evita o pagubă în patrimoniul societății.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare la 29 ianuarie 2019, cu depășirea termenului legal de 30 de zile, prin care a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii, ci vizează doar apărări de fond; în subsidiar, solicită respingerea ca nefondat a recursului și invocă prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei.

Recurenta-reclamantă a menționat că este de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (7) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Totodată, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, în care instanța de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.

Așadar, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauza pendinte, în încercarea de a critica decizia recurată din perspectiva încălcării dispozițiilor legale de drept material prevăzute de art. 1349 și art. 1357 C. civ., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în realitate, susținerile autoarei recursului tind să repună în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond și reanalizată de instanța de apel, precum și modul în care instanțele fondului au interpretat probatoriul administrat în cauză, fără a arăta, în concret, motivele pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

În acest sens, prezintă relevanță anumite paragrafe din cuprinsul memoriului de recurs, cum ar fi cel în care recurenta afirmă că, "din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din probatoriul administrat rezultă elementele de drept și de fapt ce ar putea atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului . . . . . . . . . .", precum și cel în care se arată că, "în mod greșit instanța a reținut că nu am făcut dovada producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită a pârâtului . . . . . . . . . . . . .", continuând cu paragraful în care sunt redate elementele de drept și de fapt ce ar fi putut atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului B., așa cum au rezultat "din probatoriul administrat, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ." și încheind prin a concluziona în sensul că, în opinia sa " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., cele două instanțe nu au procedat la o corectă apreciere a probelor administrate, . . . . . . . . . ., ignorând să analizeze dovezile și explicațiile reclamantului . . . . . . . . . ."

Se constată, așadar, că, nemulțumită fiind de soluția instanței de apel, recurenta-reclamantă se cantonează la critici ce vizează aprecierea probatoriului.

Nefiind demonstrată, așadar, încălcarea legii, în condițiile în care recursul vizează exclusiv aspecte de legalitate, recurenta-reclamantă solicită, în realitate, ca instanța de recurs să intre pe tărâm probator și să facă ea însăși o reapreciere a situației de fapt, operațiune care se circumscrie laturii de temeinicie, ce nu poate fi examinată prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 998/2018 din 2 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2020.