ÎCCJ, Decizia nr. 293/2019

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 201/RC din data de 29 mai 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin Încheierea nr. 201/RC din data de 29 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, recursul în casație declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 267 din data de 28 martie 2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.1.

Împotriva Încheierii nr. 201/RC din data de 29 mai 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019.

Examinând contestația formulată prin prisma excepției invocate din oficiu de instanță, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă, întrucât a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2019, termenul fiind stabilit aleatoriu pentru data de 10 decembrie 2019.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În speță, contestatorul A. a formulat apel împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de acesta împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată împotriva Încheierii penale nr. 267 din data de 28 martie 2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.1.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, iar prin lege nu s-a reglementat posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - GV