ÎCCJ, decizie (scj.ro #84344)

Reținerea sau distrugerea de înscrisuri.

Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

specială. Reținerea sau distrugerea de înscrisuri. Obiectul material al

infracțiunii

Indice alfabetic

: Drept penal

- Reținerea sau distrugerea de înscrisuri

- Sustragerea sau reținerea de înscrisuri

C. pen

.,

art. 242, art. 272

Infracțiunea prevăzută în art. 242 C. pen. este o infracțiune

contra autorității, al cărei obiect material îl constituie orice înscris care

se află în păstrarea ori deținerea unui organ sau a unei instituții de stat ori

a unei alte unități prevăzute în art. 145, cu excepția înscrisurilor emise de

un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de

jurisdicție, ori destinate acestora.

Distrugerea acestor din urmă înscrisuri, ori împiedicarea în orice mod ca un

înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acestea, când

astfel de înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze, constituie

infracțiunea prevăzută în art. 272 C. pen. și constituie o infracțiune care

împiedică înfăptuirea justiției.

Ca atare, distrugerea unor procese verbale de constatare a unui accident rutier

și a probelor biologice recoltate pentru analiză  se încadrează în

prevederile art. 272 C. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

159 din 11 ianuarie 2005

Prin sentința penală nr. 68 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara a

condamnat pe inculpatul S.D. pentru săvârșirea, între altele, a infracțiunii de

sustragere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.

Cu privire la această infracțiune instanța a reținut că inculpatul, având

calitatea de adjunct al șefului unei secții de poliție, a preluat de la

subordonații care au încheiat actele de constatare a unui accident rutier,

procese verbale și flacoane cu probe biologice recoltate în vederea analizelor,

cerându-le să întocmească un alt proces verbal mai favorabil celor răspunzători

de accident.

Probele biologice și procesele verbale însoțitoare au rămas la inculpat, care

le-a sustras și distrus.

Recursurile declarate de procuror și de inculpat cu privire la încadrarea

juridică dată acestei fapte sunt fondate.

Examinând temeinicia criticilor formulate de recurenți, se constată că

distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală se încadrează în

prevederile art. 272 C. pen., constituind o infracțiune care împiedică

înfăptuirea justiției; infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri

prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) din același cod este o infracțiuni

contra autorității, având ca obiect material alte înscrisuri decât cele

aparținând sau destinate organelor de urmărire penală, instanțelor de judecată

ori unui alt organ de jurisdicție.

În speță conținutul infracțiunii prevăzute în art. 272 C. pen. este pe deplin

realizat, actele dispărute fiind emise de un organ de cercetare penală și erau

necesare soluționării unei cauze.

În consecință, constatând că faptei de distrugere de înscrisuri i s-a dat o

greșită încadrare juridică, recursurile au fost admise, s-a schimbat încadrarea

juridică din prevederile art. 242 alin. (1) și (3) în cele ale art. 272 C.

pen., în baza cărui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului.