ÎCCJ, decizie (scj.ro #84344)

Reținerea sau distrugerea de înscrisuri. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri Cuprins pe materii : Drept penal. Partea specială. Reținerea sau distrugerea de înscrisuri. Obiectul material al infracțiunii Indice alfabetic : Drept penal - Reținerea sau distrugerea de înscrisuri - Sustragerea sau reținerea de înscrisuri C. pen ., art. 242, art. 272 Infracțiunea prevăzută în art. 242 C. pen. este o infracțiune contra autorității, al cărei obiect material îl constituie orice înscris care se află în păstrarea ori deținerea unui organ sau a unei instituții de stat ori a unei alte unități prevăzute în art. 145, cu excepția înscrisurilor emise de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori destinate acestora.

Distrugerea acestor din urmă înscrisuri, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze, constituie infracțiunea prevăzută în art. 272 C. pen. și constituie o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției. Ca atare, distrugerea unor procese verbale de constatare a unui accident rutier și a probelor biologice recoltate pentru analiză se încadrează în prevederile art. 272 C. pen. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 159 din 11 ianuarie 2005 Prin sentința penală nr. 68 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara a condamnat pe inculpatul S.D. pentru săvârșirea, între altele, a infracțiunii de sustragere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.

Cu privire la această infracțiune instanța a reținut că inculpatul, având calitatea de adjunct al șefului unei secții de poliție, a preluat de la subordonații care au încheiat actele de constatare a unui accident rutier, procese verbale și flacoane cu probe biologice recoltate în vederea analizelor, cerându-le să întocmească un alt proces verbal mai favorabil celor răspunzători de accident. Probele biologice și procesele verbale însoțitoare au rămas la inculpat, care le-a sustras și distrus. Recursurile declarate de procuror și de inculpat cu privire la încadrarea juridică dată acestei fapte sunt fondate.

Examinând temeinicia criticilor formulate de recurenți, se constată că distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală se încadrează în prevederile art. 272 C. pen., constituind o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției; infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) din același cod este o infracțiuni contra autorității, având ca obiect material alte înscrisuri decât cele aparținând sau destinate organelor de urmărire penală, instanțelor de judecată ori unui alt organ de jurisdicție. În speță conținutul infracțiunii prevăzute în art. 272 C. pen. este pe deplin realizat, actele dispărute fiind emise de un organ de cercetare penală și erau necesare soluționării unei cauze.

În consecință, constatând că faptei de distrugere de înscrisuri i s-a dat o greșită încadrare juridică, recursurile au fost admise, s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. 242 alin. (1) și (3) în cele ale art. 272 C. pen., în baza cărui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului.