ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2204/2018

Ședința publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr. x/2015 la data de 17.03.2015 reclamanții A., B., C., D., E. i-au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții F., G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub nr. x din data de 25 ianuarie 1996, ca lovit de nulitate absolută; anularea Certificatelor de moștenitor: nr. x din data de 8.11 2012; nr. 886 din data de 2.10.1987; nr. din data de 17.08.2005; ca lovite de nulitate absolută.

În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea în baza art. art. 111 C. proc. civ. si art. 966 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1793/17.06.2016 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, s-a respins acțiunea civilă, privind pe reclamanții A., B., C., D., E. - decedată - moștenitori fiind H., I. și J., și pârâții F., G. având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare și certificate de moștenitor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A., B., C., D., H., I. și J. aducându-i critici pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Suceava, secția I Civilă prin decizia nr. 1073 din 29 septembrie 2017 a respins apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., H., I., și J., împotriva sentinței civile nr. 1793 din data de 17.06.2016 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, intimați fiind pârâții F., și G., ca nefondat.

A obligat apelanții-reclamanți, în solidar, să achite intimaților-pârâți F. și G. suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenții-reclamanți D., C., A., H., I., J., și B., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I Civilă.

Prin adresa emisă la 14.03.2018, Tribunalului Suceava, secția I Civilă a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de recurenții-reclamanți D., C., A., H., I., J., și B., împotriva deciziei civile nr. 1073/2017 din 29 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I Civilă către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15.03.2018.

La termenul de judecată din 24.05.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Suceava.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenței materiale a curții de apel ca instanță de recurs este reglementată condiționarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanțelor de control judiciar de a judeca, ca instanțe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curțile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituțională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, instanța competentă de a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Suceava, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți D., C., A., H., I., J., și B. în contradictoriu cu intimații-pârâți F. și G. împotriva deciziei nr. 1073/2017 din 29 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.