ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2018

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 septembrie 2017 și înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A.N. "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.611 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administrația Națională Apele Romane/Administrația Bazinală de Apă Șiret - prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispozițiilor Deciziei Directorului General al Administrației Naționale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14 decembrie 2015 și a Notei ANAR nr. 24484 din 14 decembrie 2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

În drept, a invocat dispozițiile art. 266 și art. 269 alin. (1), (2) din Codul Muncii, precum și art. 92 și art. 194 C. proc. civ., art. 253 și art. 256 din Codul Muncii, coroborat cu art. 1341, art. 1470 și art. 1635 din C. civ.

Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin sentința nr. 1417 din 11 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "obligația de a face" formulată de reclamanta A.N. "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET prin SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR SUCEAVA în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bacău reținând următoarele:

Art. 269 alin. (2) Codul muncii nu conține niciun indiciu al intenției legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, "contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Art. 14 alin. (2) din Codul muncii, dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice".

Potrivit art. 6

1

din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că Administrația Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind și titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.

Ca urmare, instanța a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la această subunitate.

Tribunalul Bacău, secția I civilă prin sentința civilă nr. 203 din 14 martie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta AN "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET PRIN SISTEMUL HIDROTEHNIC INDEPENDENT SIRET, în favoarea Tribunalului Suceava.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului pentru pronunțarea regulatorului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

A suspendat judecata cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei decizii cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că la termenul din 14 martie 2018, la solicitarea completului de judecată, atât reprezentantul convențional al Administrației Bazinale de Apă Siret, cât și reprezentantul convențional al Sistemului Hidrotehnic Independent Siret, au arătat că reclamantul în prezenta cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret. S-a arătat că motivul pentru care în cererea de chemare în judecată inițială a fost trecută și A.N. Apele Române, și Administrația Bazinală de Apă Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deși are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

În aceste condiții, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bacău și, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii față de faptul că în speță, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, sediul acestuia aflându-se în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, s-a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Suceava este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Obiectul principal al acțiunii îl reprezintă cererea reclamantei - angajator de obligare a pârâtului - angajat la plata unei sume de bani reprezentând drepturi salariale nedatorate, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului muncii.

În reglementarea actuală, în materia conflictelor de muncă, competența teritorială se stabilește conform normelor cuprinse în art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., cererile adresându-se instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul, indiferent dacă reclamantul este angajatorul sau angajatul.

În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

La solicitarea Tribunalului Bacău a fost precizat cadrul procesual subiectiv în sensul că a fost indicat ca reclamant în cauză Sistemul Hidrotehnic Independent Siret cu sediul în Suceava, acesta având calitatea de angajator în sensul avut în vedere de legislația din domeniul muncii.

Chestiunea legitimării procesuale a reclamantului față de împrejurarea că angajatorul are sau nu personalitate juridică nu poate precede, în analiză și nu poate influența problema competenței teritoriale, întrucât examinarea folosinței și exercițiului drepturilor procedurale nu poate fi făcută decât de către instanța competentă material și teritorial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Tribunalul Suceava este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2018.