ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2018

HOTĂRÂRE
10.05.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1717/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 10 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 28 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.895 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administrația Naționala Apele Române/Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispozițiilor Deciziei Directorului General al Administrației Naționale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816/14.12.2015 și a Notei ANAR nr. 24484/14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

Prin sentința civilă nr. 1491 din 12 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pentru determinarea instanței competente în soluționarea prezentului litigiu, față de obiectul principal al cauzei, care îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând sumă nedatorată și încasată de la reclamantă în calitate de angajator, sunt incidente dispozițiile art. 256 alin. (1) și art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Astfel, în reglementarea actuală în materia conflictelor de drepturi, reprezentată de art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul și cum sediul principal al reclamantei este în municipiul Bacău, instanța a constatat întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu și a declinat cauza, în favoarea Tribunalului Bacău.

A mai reținut instanța, că art. 269 alin. (2) Codul muncii nu conține nici un indiciu al intenției legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, "contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Art. 14 alin. (2) din Codul muncii, dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice.

Potrivit art. 6

1

din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că Administrația Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind și titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.

Ca urmare, instanța a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități fără personalitate juridică și chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la această subunitate.

A mai reținut instanța și că dacă legiuitorul ar fi intenționat stabilirea competenței și în funcție de eventualele dezmembrăminte, de genul subunităților fără personalitate juridică, ar fi inserat această posibilitate în chiar conținutul normei din art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Atunci când legiuitorul a intenționat reglementarea unor asemenea situații de excepție, a făcut acest lucru explicit, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care vizează competența de soluționare a unei cereri formulate împotriva unei persoane juridice de drept privat, regulă care operează în considerarea sediului principal, iar excepțiile au fost prevăzute în art. 109 și art. 110 C. proc. civ.

A mai reținut instanța că în cauză nu operează nici o alegere a instanței de judecată de către reclamantă, chiar dacă ar fi existat un acord tacit al pârâtului, deoarece dispozițiile art. 116 și art. 126 C. proc. civ. sunt incidente numai în cazul unei necompetențe relative sau de ordine privată, ceea ce nu este cazul în speță, competența teritorială reglementată de art. 269 alin. (2) Codul muncii fiind una exclusivă, neputând fi înlăturată de către părți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 5 ianuarie 2018.

La solicitarea instanței, prin înscrisul depus la data de 6 februarie 2018 s-a arătat că în cauză, reclamantul este "Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, care stă în judecată în nume propriu".

La termenul din 14 martie 2018, la solicitarea completului de judecată, atât reprezentantul convențional al Administrației Bazinale de Apă Siret, cât și reprezentantul convențional al Sistemului Hidrotehnic Independent Siret, au arătat că reclamantul în prezenta cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, totodată s-a arătat că motivul pentru care în cererea inițială de chemare în judecată a fost trecută și A.N. Apele Române și Administrația Bazinală de Apă Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deși are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

În aceste condiții, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bacău.

Tribunalul Bacău, secția I civilă prin sentința nr. 215/2018 din 14 martie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava și, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Suceava s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar în speță, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, sediul acestuia aflându-se în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, instanță care este competentă să soluționeze cererea. În ceea ce privește lipsa personalității juridice susținute în cauză s-a apreciat că acest aspect nu are relevanță în această fază procesuală, urmând ca această analiză să fie făcută în raport cu prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bacău și Tribunalul Suceava s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că reclamanta Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret a dedus judecății o cerere de obligare a pârâtului angajat la plata unei sume de bani reprezentând drepturi salariale nedatorate, litigiul intrând astfel în aria de reglementare a Codului Muncii.

În reglementarea actuală în materia conflictelor de muncă, competența teritorială se stabilește conform normelor cuprinse de art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este în competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., cererile adresându-se instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul, indiferent dacă reclamant este angajatorul sau angajatul.

În mod similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În acest context, se reține precizarea cadrului procesual, la solicitarea Tribunalului Bacău prin care a fost indicat ca reclamant în cauză Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava cu sediul în Suceava, acesta având calitatea de angajator, în sensul dispozițiilor avute în vedere de legislația din domeniul muncii.

Chestiunea legitimării procesuale a reclamantului față de împrejurarea că angajatorul are sau nu personalitate juridică nu poate precede în analiză și nu poate influența problema competenței teritoriale, întrucât examinarea folosinței și exercițiului drepturilor procedurale nu poate fi făcută decât de instanța competentă.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2252/2018
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 27.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de A
ÎCCJ
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2256/2018
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 27.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de A
ÎCCJ
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2253/2018
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 27.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de A
ÎCCJ 2018-05-03
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2018
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 28.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de A
ÎCCJ 2018-05-03
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1626/2018
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Ap
Sursă