ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1768/2018

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4937 din 12 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Brașov s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, s-a admis contestația formulată de A. S.A. în contradictoriu cu intimatul B..

S-a constatat că pentru notificarea înregistrată la A. S.A. cu nr. x din 1 septembrie 2016, nu sunt întrunite cumulativ cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

În baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016.

A fost obligat intimatul B. să achite reclamantei suma de 20 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B., solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii contestației formulate de C. S.A..

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1937/A din 20 octombrie 2017 a respins apelul declarat apelantul B. în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 4937 din 12 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță.

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reține faptul că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Brașov, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1937/A din 20 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2018.