ÎCCJ, decizie (scj.ro #84022)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84022) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Arestare preventivă. Existența datelor privind
încercarea unei înțelegeri frauduloase cu persoana vătămată
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal.
Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile
preventive. Arestarea preventivă
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
arestare
preventivă
C.
proc
.
pen
.,
art
. 148 alin. (1)
lit
. e)
Dacă inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea unei
infracțiuni privind traficul de persoane, a remis o sumă de bani victimei
infracțiunii și, imediat după încasarea sumei de bani, victima a declarat în
fața instanței că își retractează declarațiile anterioare împotriva
inculpatului, fără motive pertinente care să justifice retractarea, există date
că inculpatul încearcă o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată, fiind
incidente dispozițiile
art
. 148 alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J.,
Secția penală, decizia
nr
. 4313 din 29 decembrie 2009
Prin
încheierea de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția a
ll-a
penală și pentru cauze cu
minori și de familie, s-a dispus, în conformitate cu prevederile
art
. 300
2
și
art
. 160
b
C.
proc
.
pen
.,
menținerea stării de arest a apelanților-inculpați S.I. și S.A., trimiși în
judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute
în
art
. 12 alin. (2)
lit
.
a) și
art
. 13 alin. (1) din Legea
nr
.
678/2001 ambele cu referire la
art
. 2
pct
. 2
lit
. b) și e) din aceeași
lege și cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
., constatându-se că temeiurile care au determinat
arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate, având în
vedere conduita inculpaților privind inițierea și stabilirea unei înțelegeri frauduloase
cu victimele traficului de persoane, în scopul influențării procesului.
Împotriva
acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs
inculpații S.I. și S.A., arătând că în mod greșit instanța de apel a
decis menținerea stării de arest, întrucât respectiva măsură nu era
susținută
de temeiul de drept reținut de judecătorul instanței de fond,
neexistând
dovezi concrete care să confirme că inculpații
ar fi stabilit o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate din proces.
De asemenea, s-a arătat că arestarea preventivă este nelegală și
pentru faptul că nu s-a procedat la ascultarea inculpaților anterior dispunerii
măsurii de către instanța de fond și că, astfel, inculpații nu au avut
posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire pretinsa încercare de
influențare a procesului în favoarea lor.
Examinând
încheierea atacată atât în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu,
sub toate aspectele cauzei, conform
art
. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate.
Prin
sentința
nr
. 1064/F din 27 noiembrie 2009 a
Tribunalului București, Secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpaților la
pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție,
pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori săvârșite asupra
părților vătămate D.F. și D.A. și a copiilor lor minori D.B., D.S. și A.D.
S-a reținut în fapt că, în perioada anilor 2004 - 2006,
cei doi inculpați
au recrutat, transportat, transferat și cazat, prin înșelăciune
și constrângere, în scopul exploatării, părțile vătămate, pe care le-au obligat
să cerșească în folosul lor pe teritoriul
Spaniei
și
Belgiei
.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus și arestarea
preventivă a ambilor
inculpați, măsura preventivă întemeindu-se pe dispozițiile
art
. 350 C.
proc
.
pen
. cu referire la
art
. 148
alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
.
Aplicabilitatea în caz a dispozițiilor
art
.
148 alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
. a fost reținută de instanță în raport cu faptul
remiterii de către inculpați a sumei de 5.000
euro
victimelor infracțiunii, plata având ca scop declarat împăcarea părților.
Faptul remiterii și încasării sumei de bani nu a fost contestat
de inculpați sau victimele infracțiunii, reținându-se că tranzacția avusese loc
chiar în prezența avocatului ales al inculpaților, care a confirmat acest lucru
în fața instanței.
Imediat după încasarea sumei de bani, la
termenul de dezbateri din 27 noiembrie 2009, partea vătămată D.F. a declarat că
își retractează
declarațiile anterioare făcute împotriva inculpaților, fără a
oferi însă
nicio
explicație care să justifice
schimbarea de poziție adoptată.
Întrucât procurorul de ședință s-a sesizat cu privire la săvârșirea
infracțiunii de favorizare a infractorului de către partea vătămată D.F.,
celelalte părți vătămate au fost mai prudente în declarațiile formulate.
Pe baza acestor elemente, instanța a
constat că înțelegerea dintre
inculpați și părțile vătămate era frauduloasă, având ca
scop influențarea procesului penal, suma de bani remisă părților vătămate
urmărind de fapt retractarea declarațiilor anterioare și obținerea unei soluții
favorabile pentru inculpați.
Instanța de apel a menținut măsura preventivă dispusă în cauză,
constatând că temeiurile care au determinat
arestarea inițială subzistă și
justifică în continuare privarea de
libertate a inculpaților.
Prin intermediul cererii de recurs de fată, se contestă temeiul
de drept reținut pentru arestarea inculpaților, susținându-se că actele de la
dosar nu confirmă pretinsa înțelegere ilegală dintre inculpați și părțile
vătămate.
Critica nu este întemeiată.
Atât inculpații, cât și părțile vătămate D.F. și D.A. au
declarat în fața instanței că s-au împăcat, victimele primind de la inculpați
suma de 5.000
euro
.
Însă, în cazul infracțiunilor pentru care a avut loc trimiterea
în judecată a inculpaților, împăcarea părților nu operează ca și cauză de
încetare a procesului penal.
Ca urmare, era necesar să se verifice condițiile în care a
intervenit împăcarea părților, pentru a se stabili dacă nu cumva respectiva
înțelegere avea caracter ilegal, ascunzând de fapt interesul inculpaților de a
obține modificarea declarațiilor părților vătămate, plătite în acest scop cu o
sumă importantă de bani, raportat la posibilitățile materiale ale victimelor.
A rezultat că schimbarea de poziție a părții vătămate D.F. a
avut loc imediat după primirea sumei de bani de la inculpați și că retractarea
declarațiilor anterioare nu era justificată cu motive pertinente.
Celelalte părți vătămate, timorate de posibila declanșare a unei
anchete penale pentru acuzații ce privesc împiedicarea înfăptuirii justiției,
au fost mai prudente în cadrul declarațiilor formulate, în sensul că nu au mai
evocat înțelegerea convenită cu inculpații.
Aspectele menționate de instanță justifică concluzia exprimată
în legătură cu încercarea inculpaților de a obține o înțelegere frauduloasă cu
părțile vătămate, în scopul de a scăpa de răspundere penală pentru faptele ce
constituie obiectul acuzațiilor de față.
Întrucât remiterea și primirea sumei de bani nu a fost
contestată de
niciuna
dintre părțile în proces, nu
mai era necesară audierea inculpaților cu privire la acest aspect.
Concluzia
instanței cu privire la existența temeiului de arestare prevăzut în
art
. 148 alin. (1)
lit
. e) C.
proc
.
pen
. a fost rezultatul
examinării de ansamblu a circumstanțelor
specifice cauzei și a conduitei inculpaților, care după ce au fost eliberați de
sub puterea unui mandat de
arestare preventivă, emis anterior pe numele
lor în aceeași cauză, au nesocotit clemența instanței, stabilind o înțelegere
frauduloasă cu părțile vătămate, în scopul influențării procesului.
Și
în aprecierea Înaltei Curți de Casație și Justiție concluzia instanței este
corectă, situația constatată justificând arestarea preventivă pe temeiul legal
reținut.
Cum
în cauză nu au intervenit modificări asupra situației ce a atras incidența
dispozițiilor
art
. 148 alin. (1)
lit
.
e) C.
proc
.
pen
., Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect instanța de apel a dat
eficiență dispozițiilor
art
. 160
b
alin.
(3) C.
proc
.
pen
.,
menținând starea de arest a inculpaților.
Așa fiind, în temeiul
art
. 385
15
pct
. 1
lit
. b) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca
nefondate
, recursurile declarate de inculpați.