ÎCCJ, decizie (scj.ro #84022)

Arestare preventivă. Existența datelor privind încercarea unei înțelegeri frauduloase cu persoana vătămată Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive.

Arestarea preventivă Indice alfabetic: Drept procesual penal - arestare preventivă C. proc . pen ., art . 148 alin. (1) lit . e) Dacă inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni privind traficul de persoane, a remis o sumă de bani victimei infracțiunii și, imediat după încasarea sumei de bani, victima a declarat în fața instanței că își retractează declarațiile anterioare împotriva inculpatului, fără motive pertinente care să justifice retractarea, există date că inculpatul încearcă o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată, fiind incidente dispozițiile art . 148 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 4313 din 29 decembrie 2009 Prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art . 300 2 și art . 160 b C. proc . pen ., menținerea stării de arest a apelanților-inculpați S.I.

și S.A., trimiși în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute în art . 12 alin. (2) lit . a) și art . 13 alin. (1) din Legea nr . 678/2001 ambele cu referire la art . 2 pct . 2 lit . b) și e) din aceeași lege și cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen ., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere conduita inculpaților privind inițierea și stabilirea unei înțelegeri frauduloase cu victimele traficului de persoane, în scopul influențării procesului. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.I. și S.A., arătând că în mod greșit instanța de apel a decis menținerea stării de arest, întrucât respectiva măsură nu era susținută de temeiul de drept reținut de judecătorul instanței de fond, neexistând dovezi concrete care să confirme că inculpații ar fi stabilit o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate din proces.

De asemenea, s-a arătat că arestarea preventivă este nelegală și pentru faptul că nu s-a procedat la ascultarea inculpaților anterior dispunerii măsurii de către instanța de fond și că, astfel, inculpații nu au avut posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire pretinsa încercare de influențare a procesului în favoarea lor. Examinând încheierea atacată atât în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art . 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate. Prin sentința nr . 1064/F din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului București, Secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpaților la pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori săvârșite asupra părților vătămate D.F.

și D.A. și a copiilor lor minori D.B., D.S. și A.D. S-a reținut în fapt că, în perioada anilor 2004 - 2006, cei doi inculpați au recrutat, transportat, transferat și cazat, prin înșelăciune și constrângere, în scopul exploatării, părțile vătămate, pe care le-au obligat să cerșească în folosul lor pe teritoriul Spaniei și Belgiei . Prin aceeași hotărâre, s-a dispus și arestarea preventivă a ambilor inculpați, măsura preventivă întemeindu-se pe dispozițiile art . 350 C. proc . pen . cu referire la art . 148 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . Aplicabilitatea în caz a dispozițiilor art . 148 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . a fost reținută de instanță în raport cu faptul remiterii de către inculpați a sumei de 5.000 euro victimelor infracțiunii, plata având ca scop declarat împăcarea părților.

Faptul remiterii și încasării sumei de bani nu a fost contestat de inculpați sau victimele infracțiunii, reținându-se că tranzacția avusese loc chiar în prezența avocatului ales al inculpaților, care a confirmat acest lucru în fața instanței. Imediat după încasarea sumei de bani, la termenul de dezbateri din 27 noiembrie 2009, partea vătămată D.F. a declarat că își retractează declarațiile anterioare făcute împotriva inculpaților, fără a oferi însă nicio explicație care să justifice schimbarea de poziție adoptată. Întrucât procurorul de ședință s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului de către partea vătămată D.F., celelalte părți vătămate au fost mai prudente în declarațiile formulate.

Pe baza acestor elemente, instanța a constat că înțelegerea dintre inculpați și părțile vătămate era frauduloasă, având ca scop influențarea procesului penal, suma de bani remisă părților vătămate urmărind de fapt retractarea declarațiilor anterioare și obținerea unei soluții favorabile pentru inculpați. Instanța de apel a menținut măsura preventivă dispusă în cauză, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților. Prin intermediul cererii de recurs de fată, se contestă temeiul de drept reținut pentru arestarea inculpaților, susținându-se că actele de la dosar nu confirmă pretinsa înțelegere ilegală dintre inculpați și părțile vătămate.

Critica nu este întemeiată. Atât inculpații, cât și părțile vătămate D.F. și D.A. au declarat în fața instanței că s-au împăcat, victimele primind de la inculpați suma de 5.000 euro . Însă, în cazul infracțiunilor pentru care a avut loc trimiterea în judecată a inculpaților, împăcarea părților nu operează ca și cauză de încetare a procesului penal. Ca urmare, era necesar să se verifice condițiile în care a intervenit împăcarea părților, pentru a se stabili dacă nu cumva respectiva înțelegere avea caracter ilegal, ascunzând de fapt interesul inculpaților de a obține modificarea declarațiilor părților vătămate, plătite în acest scop cu o sumă importantă de bani, raportat la posibilitățile materiale ale victimelor.

A rezultat că schimbarea de poziție a părții vătămate D.F. a avut loc imediat după primirea sumei de bani de la inculpați și că retractarea declarațiilor anterioare nu era justificată cu motive pertinente. Celelalte părți vătămate, timorate de posibila declanșare a unei anchete penale pentru acuzații ce privesc împiedicarea înfăptuirii justiției, au fost mai prudente în cadrul declarațiilor formulate, în sensul că nu au mai evocat înțelegerea convenită cu inculpații. Aspectele menționate de instanță justifică concluzia exprimată în legătură cu încercarea inculpaților de a obține o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate, în scopul de a scăpa de răspundere penală pentru faptele ce constituie obiectul acuzațiilor de față.

Întrucât remiterea și primirea sumei de bani nu a fost contestată de niciuna dintre părțile în proces, nu mai era necesară audierea inculpaților cu privire la acest aspect. Concluzia instanței cu privire la existența temeiului de arestare prevăzut în art . 148 alin. (1) lit . e) C. proc . pen . a fost rezultatul examinării de ansamblu a circumstanțelor specifice cauzei și a conduitei inculpaților, care după ce au fost eliberați de sub puterea unui mandat de arestare preventivă, emis anterior pe numele lor în aceeași cauză, au nesocotit clemența instanței, stabilind o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate, în scopul influențării procesului. Și în aprecierea Înaltei Curți de Casație și Justiție concluzia instanței este corectă, situația constatată justificând arestarea preventivă pe temeiul legal reținut.

Cum în cauză nu au intervenit modificări asupra situației ce a atras incidența dispozițiilor art . 148 alin. (1) lit . e) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art . 160 b alin. (3) C. proc . pen ., menținând starea de arest a inculpaților. Așa fiind, în temeiul art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate , recursurile declarate de inculpați.