ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1921/2019

HOTĂRÂRE

24.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1921/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Decizia nr. 1921

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca instanța să constate că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Antecontract de vânzare-cumpărare" pârâtul a vândut reclamantei un teren în suprafață de 1150 m.p. situat în Brezoi, sat Pascoaia, în punctul numit Heleșteu, identificat conform schiței plan de amplasament și delimitare a imobilului, întocmit de S.C. C. S.R.L., anexa nr. 1 și parte integrantă a antecontractului, având vecinii menționați în această schiță și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 262 din 10.04.2017 Judecătoria Brezoi a respins acțiunea ca nefondată, precum și cererea de intervenție principală formulată de D. ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la 09.06.2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinței nr. 262/10.04.2017, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâtul B. și intervenienta D..

Prin încheierea din 09.01.2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis cererea de suspendare a judecății, formulată de apelanta-reclamantă și a suspendat cererea de apel, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Brezoi.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenienta D., înregistrat la Curtea de Apel Pitești, secția I civilă la data de 09.01.2019.

Prin încheierea din 08.05.2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza secției a II-a civilă, având în vedere hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, potrivit căreia începând cu 15.03.2016 secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că raporturile din cauza de față sunt privitoare la profesioniști, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 09.01.2019, ulterior adoptării Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 5/10.03.2016, care a atribuit în competență secției a II-a Civilă litigiile între profesioniști.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2019.

Instanța a reținut următoarele în argumentarea excepției necompetenței materiale funcționale:

Prin prezenta acțiune, aflată în faza procesuală a recursului, se dispută dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1150 mp situat în Brezoi, care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare și îndeplinirea condițiilor pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare .

În structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, situație în care colegiul de conducere al instanței stabilește obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secții, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca, începând cu data de 15.03.2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat, așadar, la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesioniști să fie atribuite secția a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate în continuare de secția I civilă. Astfel cum se subliniază în doctrină, stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competența materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în această decizie, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 din C. proc. civ.

În consecință, se reține că, punând în discuție dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1150 mp situat în Brezoi, care a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare și îndeplinirea condițiilor pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, litigiul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii menționate a colegiului de conducere.

Curtea a reținut și faptul că în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică."

În concluzie, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de la 10.09.2019 a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de intervenienta D., împotriva încheierii civile din data de 9.01.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2015 în favoarea secției I Civile, Curtea de Apel Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție conflictul pentru soluționare; a suspendat judecata cauzei.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 136 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența material procesuală de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă a Curții de Apel Pitești, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două secții specializate ale aceleiași instanțe judecătorești și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două secții specializate ale Curții de Apel Pitești, prin încheiere s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente funcțional.

Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

În vederea stabilirii competenței materiale procesuale de soluționare a prezentei cauze, cele două secții specializate care s-au declarat deopotrivă necompetente să soluționeze pricina, au reținut, dintr-un punct de vedere, că prezintă relevanță obiectul cererii de chemare în judecată, care privește acțiunea vizând apărarea dreptului de proprietate, iar dintr-un alt punct de vedere, că această acțiune se poartă între profesioniști, competență care este atribuită secției a II-a Civilă potrivit Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești.

În primul rând este de menționat că acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brezoi, cererea de apel formulată împotriva sentinței primei instanțe fiind trimisă spre soluționare Tribunalului Vâlcea, secția I Civilă. Ulterior, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I Civilă a fost înaintat spre soluționare Curții de Apel Pitești, secția I Civilă.

Secțiile I Civile ale instanțelor investite cu soluționarea apelului, respectiv a recursului nu au invocat din oficiu excepția de necompetență materială procesuală, apreciind că sunt legal investite cu soluționarea cauzei.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În acest sens, o eventuală necompetență materială în cauză nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Atât timp cât părțile sau instanța nu au invocat excepția de necompetență în calea de atac a apelului, această instanță devine în mod exclusiv competentă să soluționeze calea de atac, iar în acest caz, competența este și rămâne câștigată instanței creia i s-a trimis dosarul spre soluționare.

Sub un alt aspect, Înalta Curte reține că situația premisă a prezentei acțiuni vizează apărarea dreptul de proprietate asupra unui teren, care se supune din punct de vedere al obiectului litigiului normelor generale aplicabile în materie civilă, nefiind aplicabile regulile speciale în materie de profesioniști.

Stabilirea sectiei din cadrul curții de apel competentă procesual să soluționeze litigiul, presupune, în prealabil, identificarea naturii juridice a acestuia, criteriu obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței funcționale a secțiilor unei instanțe.

Natura juridică a litigiului poate fi determinată pe baza elementelor subiective și obiective ale acțiunii în justiție ce se concretizează prin cererea de chemare în judecată formulată.

Obiectul prezentei cauze este reprezentat de constatarea operațiunii de vânzare-cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, situație în care litigiul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști.

În ceea ce privește argumentele Curții de Apel Pitești, secția I Civilă, prin care a acordat eficiență unor dispoziții legale referitoare la aplicabilitatea normelor speciale în materia litigiilor cu profesioniști, în considerarea calității persoanelor implicate în litigiu acestea nu pot fi reținute, litigiul de față neavând legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de acesta în vederea realizării obiectului sau de activitate.

Legea recunoaște posibilitatea organizării unor complete, secții sau tribunale specializate, dar nu în funcție de calitatea părților, ci doar pentru anumite materii cu totul particulare, unde natura sau obiectul litigiilor o impun.

Aceste concluzii se impun având în vedere și considerentele Deciziei nr. 18/2016 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a decis că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute de lege".

Prin decizia pronunțată s-a solicitat să se stabilească dacă în interpretarea acestor dispoziții legale, calitatea de profesionist a uneia dintre părțile raportului juridic dedus judecății atrage competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate, indiferent de natura sau obiectul litigiului.

În esență, s-a reținut că revine judecătorului rolul de a decela elementele comune cum au fost cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu care a fost investit.

S-a mai arătat în decizia evocată că opinia jurisprudențială privind calitatea uneia dintre părți, precum și activitatea de exploatare a unei întreprinderi prin exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, dacă are un scop lucrativ/economic nu reprezintă un criteriu legal de atribuire a competenței instanțelor judecătorești, deoarece competența acestora precum și procedura de judecată se stabilește numai prin lege.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că secția I Civilă a Curții de Apel Pitești este instanța competentă material procesual în soluționarea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,