ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3340/2013

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Judecătoria Constanța la 28 mai 2012, petentul A.O. a contestat

procesul verbal de contravenție din 12 mai 2011 emis de intimata C.N.A.D.N.R. SA

Cestrin pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002,

arătând că acesta este nul pentru: lipsa calității de reprezentant a agentului

constatator, lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, lipsa

mențiunilor privind mijloacele tehnice de constatare a contravenției, lipsa

descrierii faptei. De asemenea, petentul a invocat prescripția executării

amenzii.

Prin

sentința civilă nr 14362 din 17 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria

Constanța s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și

s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cornetu, reținând că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se

trimite judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Judecătoria

Cornetu, sentința civilă nr. 4523 din 10 iunie 2013 a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că domiciliul

contravenientului se află în localitatea Constanta, ce intră în circumscripția

Judecătoriei Constanța.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând și faptul că, în

prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul

cauzei este plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 12 mai 2011,

întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA.

Prin

procesul - verbal s-a reținut că la data de 26 noiembrie 2010, ora: 15:25,

locul autostrada A2 km.12+450m, Glina, județul Ilfov, vehiculul categoria A, cu

numărul de înmatriculare x aparținând petentului ar fi circulat fără a deține

rovinieta valabilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care

introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

”

Această

normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001

este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă,

potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în

capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță,

precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în

curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi.”

De

asemenea, alin. (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce

instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: alin. (2) „Recursurile

aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care,

potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile

de apel” și alin. (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în

materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în

vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept

urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se

constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la

procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar,

de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări

în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin.

(1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și

fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi

aplicabile și proceselor în alte materii.

Având

în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se

aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or,

în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 28 mai 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în

sarcina petentului a fost pe autostrada A2 km.12+450m, Glina, județul Ilfov,

zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță

este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în

materie contravențională.

Față

de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei

Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2013.