ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 151/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de Înalta Curte pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Irlanda, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 20 februarie 2020 la 20 martie 2020, inclusiv și emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A fost respinsă solicitarea privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 19 februarie 2020, ora 15:20.

S-a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea solicitantă privind desemnarea unui apărător.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 20 februarie 2020, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare irlandeze la data de 27 ianuarie 2020, față de cetățeanul român A. , urmărit internațional pentru săvârșirea a două infracțiuni de agresiune, prevăzute de secțiunea 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 și infracțiunea de folosirea unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secțiunea 11 din Legea armelor ofensive și de foc, solicitând, totodată, a se aprecia cu privire la luarea măsurii arestării și predării persoanei solicitate.

Parchetul a precizat că împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reținerii, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19 februarie 2020, ora 15:20, până la data de 20 februarie 2020, ora 15:20.

S-a reținut că, la data de 19 februarie 2020, fiind prezentată la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, persoanei solicitate A. i s-a înmânat, în fotocopie, traducerea în limba română a mandatului european de arestare și informarea privind drepturile acesteia.

La termenul de judecată din 20 februarie 2020, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile irlandeze, învederând că înțelege să beneficieze de regula specialității. Totodată, a arătat că dorește să îi fie desemnat un apărător pe teritoriul statului solicitant. S-a procedat la audierea persoanei solicitate, conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, declarația dată fiind citită și semnată de persoana solicitată și de apărătorii aleși, ulterior fiind atașată dosarului cauzei.

Curtea de Apel București a reținut că, deși s-a formulat opoziție la predare, apărarea nu a indicat nici un motiv dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004; în acest context, a fost respinsă solicitarea de amânare a cauzei în vederea depunerii de înscrisuri.

Neconcordanța din cuprinsul mandatului european de arestare cu privire la natura pedepsei prevăzute de lege, aspect invocat de apărare, a fost clarificat de Curtea de Apel București la termenul din 20 februarie 2020, constatându-se că, în realitate, este o simplă greșeală de traducere.

Examinând solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, instanța a reținut următoarele:

Sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și nu este incident vreun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

Astfel, din mențiunile cuprinse în mandatul european de arestare emis de autoritățile irlandeze rezultă că persoana solicitată este cercetată cu privire la trei infracțiuni, constând, în fapt, în următoarele:

În decembrie 2016, B. și C. s-au deplasat în centrul orașului Dublin, unde au participat la o petrecere de Crăciun, care a avut loc la D., strada x, Dublin 2. B., C. și un al treilea bărbat au părăsit D. împreună, la aproximativ ora 3:30 în dimineața zilei de 18 decembrie 2016 și au mers pe strada x, Dublin 2.

Se presupune că, în South Ann Street, Dublin 2, B., C. și al treilea bărbat au fost implicați într-o altercație cu doi bărbați. Se crede că unul dintre acești bărbați este persoana solicitată, A.. Identitatea celui de-al doilea bărbat nu este cunoscută. În timpul altercației, se presupune că A. a scos o armă, și anume un baston telescopic din portbagajul vehiculului său, cu număr de înmatriculare de 05 DL 8139, care era parcat pe stradă și că a folosit această armă în timpul incidentului. Apoi, s-a reținut că A. și al doilea bărbat au părăsit scena în mașina lui A..

Pe parcursul investigației, s-au cercetat camerele de supraveghere ale Garda și au fost descoperite imagini CCTV, care au capturat parțial desfășurarea incidentului.

Membrii E. s-au întâlnit cu A., care a fost citat pe 27 iunie 2017, la secția Garda din Pearse Street. A. a fost arestat sub suspiciunea că a comis infracțiuni conform Secțiunii 3, vătămări corporale nonfatale împotriva persoanei, Legea din 1997. A. a fost reținut și a fost chestionat în două ocazii.

În timpul interogatoriilor, A. a confirmat că este proprietarul autoturismului argintiu x cu număr de înregistrare x. El a explicat că a ajuns în 18 decembrie 2016 în centrul orașului Dublin, cu un prieten, pentru a socializa. Acesta a explicat că a ajuns apoi la mașina sa, care era parcată pe South Anne Street, Dublin 2 și a observat trei bărbați care se apropiau de el. A arătat că unul dintre bărbați a deschis ușa mașinii sale și apoi i-a spus că trebuie să îi conducă acasă. A. a explicat pentru E. că, în acel moment, s-a temut pentru siguranța sa, s-a dus la portbagajul mașinii sale și a scos din autoturism un stick telescopic pentru făcut fotografii selfie. Apoi, A. a spus că și-a dat jos jacheta și a început să se lupte cu unul dintre bărbați, în timp ce un alt bărbat i-a sărit în spate. A. a recunoscut în interogatoriu că a dat o serie de pumni în timpul luptei și că, de asemenea, a lovit cu stick-ul selfie de mai multe ori. A. a recunoscut că unul dintre bărbații, pe care îl descrie drept tipul mic (B.) a căzut la pământ și a devenit inconștient. A. a recunoscut că i-a văzut o rană și sânge pe capul unui bărbat pe care îl descrie ca fiind înalt (C.). El a mai spus că atunci când s-a urcat în mașină după luptă, două persoane erau pe pământ. A. a spus că a băgat stick-ul de selfie înapoi în mașină, iar când a ajuns acasă, l-a aruncat în coș, deoarece era rupt.

Raportul medical asupra lui B. arată că acesta a suferit o accidentare traumatică a creierului în urma atacului. B. suferă de fractură de craniu, fractură mastoidă stângă, fractură orbitală dreapta, contuzii hemoragice frontale bilaterale și hemoragie subdurală.

Raportul medical asupra lui C. arată că acesta a suferit leziuni la nivelul capului și o lacerare a scalpului la zona temporală dreaptă a scalpului.

În drept, s-a arătat, faptele au următoarea încadrare juridică:

- Infracțiunea nr. 1, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui B., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secțiunii 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracțiunea nr. 2, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui C., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secțiunii 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracțiunea nr. 3, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin folosirea unui obiect, capabil să producă vătămări grave și anume un stick telescopic, contravenind Secțiunii 11 din Legea referitoare la armele ofensive și de foc din 1990.

Curtea de Apel București a reținut că două dintre faptele menționate în sesizare - două infracțiuni de agresiune, prevăzute de secțiunea 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 - au echivalent în legislația penală română, reprezentând în esență infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. român - infracțiune pedepsită de legea penală română cu închisoarea mai mare de 3 ani (de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, respectiv închisoarea de la 10 la 20 de ani - în ipoteza orientării, pentru forma consumată, către pedeapsa detențiunii pe viață, conform art. 33 alin. (2) din C. pen. român).

De asemenea, s-a reținut că faptele menționate sunt pedepsite de C. pen. irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, regăsindu-se (prin raportare la încadrare juridică potrivit legislației române) în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Cu privire la cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina persoanei solicitate (infracțiunea de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secțiunea 11 din Legea armelor ofensive și de foc), pedepsită de legislația statului irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, s-a constatat că aceasta, prin raportare la situația de fapt reținută, nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii corespondente (art. 372 alin. (2) raportat la alin. (1) lit. b) din C. pen. român), nefiind îndeplinite elementele circumstanțiale (locul deținerii și folosirii instrumentului contondent).

Astfel, conform art. 372 C. pen. român:

"(1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun:

a) cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire;

b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice;

c) substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă."

Bastonul telescopic (deținut, conform actelor dosarului, pentru realizarea de fotografii selfie, iar nu în legătură cu eventuale atribuții de serviciu ale persoanei solicitate, astfel cum a invocat apărarea), nefiind utilizat în locurile prevăzute de art. 372 din C. pen. român, ci pe stradă, nu este îndeplinită în cauză condiția dublei incriminări prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (art. 2 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI).

Totuși, conform art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004 (art. 4 pct. 1 teza I din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), absența dublei incriminări constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării.

În aceste condiții, având în vedere și faptul că acțiunea de folosire a bastonului telescopic intră în mod natural în elementul material al infracțiunii împotriva persoanei (gravitatea leziunilor produse fiind în mod vădit în legătură cu folosirea acestui instrument), corespondente în dreptul penal român (tentativa la infracțiunea de omor calificat - art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. român), Curtea de Apel București a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate și cu privire la această infracțiune.

Referitor la opoziția la predare exprimată de persoana solicitată, Curtea de Apel București a constatat faptul că, în realitate, persoana solicitată și-a contestat vinovăția; or, în cadrul procedurii de față, instanța română nu poate aprecia asupra vinovăției persoanei solicitate, acest atribut revenind exclusiv autorității judiciare solicitante.

În acest sens, Curtea de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Aspectele procedurale, durata anchetei, împrejurarea că persoana solicitată nu ar fi fost citată în România, dorința sa de a se prezenta în stare de libertate în fața autorităților judiciare din Irlanda, nu se circumscriu niciunui motiv de refuz de executare a mandatului european de arestare și, în esență, vizează modalitatea în care s-ar fi desfășurat ancheta în Irlanda. Or, asemenea aspecte nu pot fi cenzurate de instanța de executare a mandatului european de arestare.

Înfăptuirea justiției, deci examinarea cauzei, sub aspecte ce vizează fondul și procedura, constituie un atribut esențial al suveranității naționale, fiind exclusiv atributul autorității judiciare solicitante, emitente a mandatului european de arestare, care desfășoară ancheta penală pe teritoriul Irlandei.

Curtea de Apel București a constatat, în consecință, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Față de cele reținute, constatând că persoana solicitată este cea care a fost prezentată în fața instanței de către parchet, că nu există vreun motiv de refuz al predării, Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de autoritățile judiciare irlandeze pe numele persoanei solicitate A. .

Împotriva Sentinței penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020 a formulat contestație persoana solicitată A..

În motivarea căii de atac, contestatorul persoană solicitată A. a arătat că a participat într-adevăr la un conflict, însă a fost provocat de trei persoane care doreau să-i fure mașina.

Contestatorul a apreciat că desfășurarea urmăririi penale în Irlanda nu a fost împiedicată de absența sa, întrucât a participat la urmărirea penală în primă fază (s-a prezentat la spital și a fost examinat, a dat și declarații) și nu i s-a interzis să părăsească teritoriul Irlandei. A menționat că s-a întors în România întrucât tatăl său a decedat și a trebuit să își ajute familia.

A susținut persoana solicitată că, în funcție de gravitatea infracțiunii și de prejudiciu, de eventualitatea detenției în statul membru emitent, precum și de interesele victimelor infracțiunii, se poate emite un ordin european de anchetă. A apreciat că acest ordin european de anchetă putea să fie emis și pentru a se stabili în ce măsură gravitatea faptelor impun măsura arestării sale în România în vederea transferării în Irlanda. În plus, a susținut că există și alte procedee, respectiv emiterea unui ordin european de supraveghere judiciară, emiterea unei alerte în sistemul S.I.R.E.N.E. sau efectuarea unei comisiei rogatorii.

Contestatorul persoană solicitată A. a solicitat respingerea solicitării privind emiterea mandatului european de arestare și înlocuirea acestuia cu o măsură subsecventă, respectiv citarea pentru procedura penală în statul membru emitent. A menționat că se impunea să se dispună arestarea și predarea sa doar în situația în care ar fi fost citat de către autoritățile irlandeze și nu s-ar fi prezentat.

Totodată, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, urmând ca, în situația în care va primi citație, să se prezinte în Irlanda și să-și poată găsit un apărător în această țară.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, instanța constată că mențiunea din cuprinsul dispozitivului Sentinței penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, referitor la autoritatea emitentă a mandatului (s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de Înalta Curte), reprezintă o evidentă eroare materială, autoritatea emitentă fiind reprezentă de autoritățile judiciare irlandeze.

În continuare, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de agresiune, prevăzute de secțiunea 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 și o infracțiune de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secțiunea 11 din Legea armelor ofensive și de foc.

În fapt, s-a reținut că, în decembrie 2016, B. și C. s-au deplasat în centrul orașului Dublin, unde au participat la o petrecere de Crăciun, care a avut loc la D., strada x, Dublin 2. B., C. și un al treilea bărbat au părăsit D. împreună, la aproximativ ora 3:30 în dimineața zilei de 18 decembrie 2016 și au mers pe strada x, Dublin 2.

Se presupune că, în South Ann Street, Dublin 2, B., C. și al treilea bărbat au fost implicați într-o altercație cu doi bărbați. Se crede că unul dintre acești bărbați este persoana solicitată, A.. Identitatea celui de-al doilea bărbat nu este cunoscută. În timpul altercației, se presupune că A. a scos o armă, respectiv un baston telescopic din portbagajul vehiculului său, cu număr de înmatriculare de 05 DL 8139, care era parcat pe stradă și că a folosit această armă în timpul incidentului. Apoi, s-a reținut că A. și al doilea bărbat au părăsit scena în mașina lui A..

În drept, faptele au următoarea încadrare juridică:

- Infracțiunea nr. 1, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui B., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secțiunii 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracțiunea nr. 2, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui C., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secțiunii 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracțiunea nr. 3, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin folosirea unui obiect, capabil să producă vătămări grave și anume un stick telescopic, contravenind Secțiunii 11 din Legea referitoare la armele ofensive și de foc din 1990.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Așa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de autoritățile judiciare irlandeze, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Referitor la infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, Înalta Curte constată că primele două (infracțiuni de agresiune, prevăzute de secțiunea 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997) sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind infracțiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Referitor la cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina persoanei solicitate (infracțiunea de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secțiunea 11 din Legea armelor ofensive și de foc), pedepsită de legislația statului irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, prin raportare la situația de fapt, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că aceasta nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii corespondente din C. pen. român, prevăzută de art. 372 alin. (2) raportat la alin. (1) lit. b) (nu sunt îndeplinite elementele circumstanțiale - locul deținerii și folosirii instrumentului contondent), astfel încât nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (art. 2 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI).

Cu toate acestea, având în vedere că absența dublei incriminări constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004 (art. 4 pct. 1 teza I din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), precum și faptul că acțiunea de folosire a bastonului telescopic intră în mod natural în elementul material al infracțiunii împotriva persoanei (gravitatea leziunilor produse fiind în legătură cu folosirea acestui instrument), corespondente în dreptul penal român (tentativa la infracțiunea de omor calificat - art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. român), Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune predarea persoanei solicitate și cu privire la această infracțiune.

Dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la solicitarea de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare cu motivarea că se impunea citarea în statul membru emitent, emiterea un ordin european de anchetă, emiterea unui ordin european de supraveghere judiciară, emiterea unei alerte în sistemul S.I.R.E.N.E sau efectuarea unei comisiei rogatorii, Înalta Curte reține că instanța de executare nu are posibilitatea de a cenzura instrumentul cooperării judiciare ales de către statul solicitant.

Statul solicitat poate doar să admită sau, în condițiile în care constată existența vreunui motiv obligatoriu sau facultativ din cele prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, să respingă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

În cauză, se constată însă că motivele invocate de către persoana solicitată în sensul că trebuie să aibă grijă de familia sa, întrucât tatăl său a decedat, nu se circumscriu împrejurărilor care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2014.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că a participat într-adevăr la un conflict, însă a fost provocată de trei persoane care doreau să-i fure mașina, Înalta Curte constată că această susținere privește fondul cauzei, urmând a fi lămurită de autoritățile judiciare din Irlanda. Autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menționat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Nici cererea contestatorului persoană solicitată A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, nu poate fi primită.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare irlandeze a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și că mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2020.

GGC - CL