ÎCCJ, Decizia nr. 11/2015

ROM

ÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Decizie nr. 11/2015

Dosar nr. 612/1/2015

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 381 din 02/06/2015

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Lucia Tatiana Rog       - judecător la Secția penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secția penală

Ioana Alina Ilie - judecător la Secția penală

Silvia Cerbu - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Luciana Mera - judecător la Secția penală - judecător-raportor

Florentina Dragomir - judecător la Secția penală

Mihaela Ivănuș - magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori - prin Încheierea de ședință din data de 4 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 1.116/316/2014, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept "dacă în privința infracțiunii de contrabandă, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât și obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

4

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Mihaela Ivănuș, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept curțile de apel Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.

Totodată, asupra chestiunii ce formează obiectul sesizării au comunicat puncte de vedere prof. dr. V. Pașca din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative și Academia Română - Institutul de Cercetări Juridice "Andrei Rădulescu".

A fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul- raportor, care a fost comunicat inculpatului C.G.I. și părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați (D.G.R.F.P. Galați) potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Atât inculpatul C.G.I., cât și partea civilă A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galați, au comunicat punctele lor de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă judecății.

Magistratul-asistent a mai precizat că, la data de 25 martie 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a transmis Adresa nr. 400/C/440/III-5/2015 din 24 martie 2015 prin care s-a adus la cunoștință că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanța, fiind transmise totodată și concluzii scrise.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a acordat cuvântul domnului procuror Cosmin Grancea să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 612/1/2015.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a sesizării, în sensul că aceasta este formulată de un complet al unei instanțe învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, cauza se află în cursul judecății, problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar de lămurirea respectivei chestiuni de drept depinde soluția ce va fi dată pe fondul cauzei de către Curtea de Apel Galați.

Pe fondul sesizării, a apreciat că, la momentul soluționării, trebuie să se aibă în vedere considerentele pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - le-a expus în Decizia nr. 17/2013 cu privire la încadrarea juridică în cazul în care se reține atât infracțiunea de contrabandă, cât și infracțiunea de evaziune fiscală.

În acest sens, Înalta Curte a reținut că infracțiunea de contrabandă constituie o infracțiune complexă, iar elementul material și scopul infracțiunii de evaziune fiscală sunt incluse în elementul material și în scopul infracțiunii de contrabandă. S-a constatat că această soluție nu împiedică soluționarea acțiunii civile, în sensul de a fi obligați inculpații la plata tuturor daunelor, taxele fiind datorate în considerarea bunurilor, și nu în considerarea încadrării juridice a faptei. Totodată, s-a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

A susținut că dispozițiile legale care trebuie interpretate sunt identice în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Codul vamal comunitar, iar prevederile din Codul vamal comunitar au fost deja interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, astfel încât soluția nu poate fi decât aceea care a fost deja pronunțată de instanța europeană.

A menționat că dispozițiile legale care trebuie interpretate sunt cele privind definiția dată datoriei vamale, precum și cele privind definiția dată nașterii și stingerii acestei datorii. În Codul vamal comunitar se prevede că datoria vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import, iar drepturile de import sunt taxele vamale și taxele vamale cu efect echivalent. Datoria vamală se naște, între altele, și prin introducerea ilegală de bunuri pe teritoriul comunității, din chiar momentul introducerii acestor bunuri. Datoria vamală se stinge, între altele, și prin confiscare, dar numai în situația în care această confiscare s-a produs înainte de acordarea liberului de vamă.

În interpretarea acestor dispoziții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat mai multe hotărâri, exemplificând Hotărârea Veli Elshani, prin care instanța europeană a statuat că fac obiectul unei introduceri ilegale pe teritoriul comunității mărfurile care, după trecerea de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului comunității, nu au fost prezentate în vamă și nu au fost transportate spre acel birou vamal. S-a mai arătat că dispozițiile Legii nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că, pentru a determina stingerea datoriei vamale, sechestrarea bunurilor trebuie să intervină înainte ca acestea să treacă de primul birou vamal situat în interiorul comunității. Dacă sechestrarea intervine după ce bunurile au trecut de primul birou vamal, acestea ajung să circule în interiorul comunității și constituie o amenințare la comerțul comunitar și la concurență, astfel încât ele trebuie să aibă regimul bunurilor care ar circula legal în interiorul comunității, urmând să fie supuse taxelor vamale.

Prin urmare, dacă sechestrarea bunurilor intervine după ce acestea au trecut de primul birou vamal, datoria vamală nu se stinge prin sechestrare și confiscare.

Totodată, în Cauza Dansk Transport og Logistik, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat și care este momentul exigibilității diverselor taxe, respectiv că faptul generator al accizei și al taxei pe valoare adăugată se produce în momentul în care aceste bunuri sunt introduse pe teritoriul comunității.

Având în vedere această jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene și împrejurarea că infracțiunea de contrabandă a fost definită de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - ca fiind o infracțiune complexă, care include infracțiunea de evaziune fiscală, a apreciat că trebuie să se răspundă sesizării strict cu privire la situația de fapt care a determinat problema de drept în cauză, în sensul că indisponibilizarea bunurilor introduse pe teritoriul comunității nu duce la stingerea datoriei vamale, cu excepția cazului în care ele au fost indisponibilizate înainte de a trece de primul birou vamal.

De asemenea, aceasta trebuie să fie soluția în toate situațiile care pot apărea, indiferent că bunurile trec prin vamă sau prin alte locuri decât cele care sunt stabilite pentru control vamal.

Un membru al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a solicitat reprezentantului Ministerului Public să precizeze în ce măsură problema cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție impune lămurirea unor aspecte conexe, și anume: la ce taxe se referă datoria vamală, obligativitatea acordării accesoriilor fiscale, precum și temeiul confiscării, având în vedere sub acest ultim aspect concluziile scrise depuse de parchet, în cuprinsul cărora se face referire la dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. a) din Codul penal.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că hotărârea prealabilă nu ar trebui să cuprindă referiri la temeiul confiscării sau să cuprindă în considerente o expunere detaliată cu privire la acest aspect, deoarece nu confiscarea reprezintă problema ce trebuie rezolvată, ci aspectul privind obligarea la plata taxelor vamale.

Dacă s-ar aprecia că temeiul confiscării este reprezentat de dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. a) din Codul penal, nu s-ar putea dispune confiscarea prin echivalent, având în vedere prevederile art. 112 alin. (5) din Codul penal, care fac trimitere doar la lit. b)-e) ale art. 112 alin. (1) din Codul penal, însă nu aceasta este problema din speță, întrucât, în cauză, bunurile au fost indisponibilizate, deci ele există. De asemenea, hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene se referă strict la situația când bunurile au fost indisponibilizate și urmează a fi confiscate.

În ce privește plata accesoriilor, există pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție o sesizare în sensul pronunțării unei hotărâri prealabile care are ca obiect plata accesoriilor în cazul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

În concluzie, a apreciat că ar trebui ca sesizarea să fie soluționată limitat la situația introducerii ilegale a unor bunuri care au fost indisponibilizate și dacă în această situație se plătesc sau nu taxe vamale.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 4 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 1.116/316/2014, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării de principiu a chestiunii de drept "dacă în privința infracțiunii de contrabandă, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât și obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective".

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1.116/316/2014 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori

Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost sesizată cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galați, și de inculpatul C.G.I. împotriva Sentinței penale nr. 203 din 13 noiembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Târgu Bujor în Dosarul nr. 1.116/316/2014.

Prin Rechizitoriul nr. 130/P/2013 din 8 iulie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor sub nr. 1.116/316/2014, în data de 9 iulie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut, în esență, că la data de 25 ianuarie 2010, în jurul orelor 10,30, inculpatul C.G.I. a plecat de la domiciliu, la volanul autoturismului marca Volkswagen Passat nr. BR 73 GCM, a trecut frontiera între România și Republica Moldova prin P.T.F. Oancea, județul Galați, și s-a deplasat în piața din localitatea Cahul, unde a luat legătura cu o persoană de sex masculin, pe care o cunoștea sub numele de Sașa, despre care știa că se ocupă cu vânzarea de țigări și electrocasnice și a stabilit cu aceasta să îi procure cantitatea de 5.000 de pachete de țigări de proveniență din Republica Moldova, pentru care urma să îi achite suma de 17.700 lei.

Conform înțelegerii, inculpatul s-a reîntors în România, intrând prin P.T.F. Oancea, județul Galați, în jurul orelor 14,30-15,00 și s-a deplasat în localitatea Roșcani, județul Galați, acesta fiind locul convenit cu cetățeanul moldovean pentru efectuarea tranzacției. A așteptat, în locația stabilită, până în jurul orei 22,00, când, în apropierea sa, au staționat două autoturisme cu numere de înmatriculare de Republica Moldova, din care au coborât două persoane de sex masculin. A discutat cu una dintre ele, pe nume Ion, care i-a înmânat mai multe colete învelite în folie neagră de plastic, în care se afla cantitatea de țigări solicitată, respectiv 5.000 de pachete, și căreia i-a achitat contravaloarea acestora, respectiv suma de 17.700 lei. După finalizarea tranzacției, inculpatul a încărcat coletele în mașina personală și s-a deplasat pe DN 26, județul Galați, cu intenția de a ajunge la domiciliu.

Pe raza localității Vlășcuța, comuna Măstăcani, județul Galați, inculpatul a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției de frontieră, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Cu ocazia controlului asupra autoturismului condus de inculpat au fost descoperite, atât în portbagaj, cât și în habitaclu, coletele învelite în folie neagră de plastic. I s-a solicitat inculpatului să desfacă un colet, descoperindu-se în interior mai multe pachete de țigări marca Winston, având aplicat timbru de acciză Republica Moldova. Inculpatul a fost condus la sediul poliției de frontieră unde, în prezența sa, au fost deschise toate coletele pe care le transporta, constatându-se că acestea conțineau pachete de țigări de diferite mărci (Winston Silver, Winston Blue Super Slims, Glamour Azure Super Slims și Kent Nanotek), având aplicate timbre de acciză Republica Moldova.

S-a procedat la numărarea țigaretelor, rezultând cantitatea totală de 5.914 pachete, ce a fost ridicată de organele de poliție și depusă la camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Galați, cu Dovada seria AAA nr. 05541 din data de 27 ianuarie 2010.

De asemenea, de la inculpat au fost ridicate și sumele de 487 lei și 2.550 euro, asupra cărora a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 54.076 lei, reprezentând cuantumul drepturilor vamale și altor taxe datorate în vamă la data de 25 ianuarie 2010, aferente mărfurilor introduse/deținute ilegal în țară, la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege pentru creanțele fiscale până la data plății integrale.

Prin Sentința penală nr. 203/13 noiembrie 2014 a Judecătoriei Târgu Bujor s-a dispus, în baza art. 386 din Codul de procedură penală, raportat la art. 5 din Codul penal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C.G.I., din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările următoare, în infracțiunea de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 26 din Codul penal (1969), raportat la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare (faptă săvârșită la data de 25 ianuarie 2010) și condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal (1969), pe o perioadă de 2 (doi) ani. S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal (1969).

În temeiul art. 81 alin. 1 din Codul penal (1969), s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galați, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 54.076 lei, reprezentând cuantumul drepturilor vamale și al altor taxe datorate în vamă la data de 25 ianuarie 2010, aferente mărfurilor introduse/deținute ilegal în țară, la care s-au adăugat accesoriile prevăzute de lege pentru creanțele fiscale de la data de 25 ianuarie 2010, până la data plății integrale.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e) din Codul penal (1969), s-a dispus confiscarea de la inculpat a 5.914 pachete de țigarete, depuse la camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Galați.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din Codul de procedură penală, s-a dispus ridicarea - la momentul rămânerii definitive a sentinței penale - a sechestrelor asigurătorii instituite prin Ordonanța nr. 18/D/P/2010 din data de 29 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 277 din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei. Per a contrario, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă se găsesc și sunt ulterior confiscate, infractorul nu va mai fi obligat la plata echivalentului lor în lei, în același sens pronunțându-se și instanța supremă prin Decizia penală nr. 1.644 din 1 aprilie 2003.

De asemenea, s-a mai învederat că, potrivit art. 256 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, datoria vamală se stinge prin: a) plata cuantumului drepturilor; b) remiterea cuantumului drepturilor; c) invalidarea declarației vamale depuse pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor; d) confiscare; e) distrugerea prin dispoziția autorității vamale; f) abandonul în favoarea statului; g) pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit sau forței majore; h) scăderea cantitativă a mărfurilor datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.

Așadar, prin confiscarea bunurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, se realizează stingerea datoriei vamale aferentă bunurilor respective.

Deși în art. 256 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d)-h) operează numai dacă situațiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor, este evident că această ipoteză nu se poate aplica în cazul mărfurilor introduse ilegal în țară prin alte locuri decât cele destinate controlului, fiind exclusă de plano într-o asemenea situație acordarea liberului de vamă de către autoritățile vamale.

A mai reținut instanța de fond că, prin obligarea, pe de o parte, a inculpatului la plata sumei de 54.076 lei, reprezentând cuantumul drepturilor vamale și altor taxe datorate în vamă la data de 25 ianuarie 2010, aferente mărfurilor introduse/deținute ilegal în țară, sumă la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege pentru creanțele fiscale de la data de 25 ianuarie 2010 până la data plății integrale către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galați și prin confiscarea, pe de altă parte, a celor 5.914 pachete de țigări, s-ar ajunge în fapt la o dublă sancționare, din punct de vedere material, pentru una și aceeași activitate infracțională.

Instanța de fond a mai constatat că pentru țigările care au făcut obiectul contrabandei nu s-a reușit intrarea acestora în circuitul comercial, fiind indisponibilizate în vederea confiscării de către autorități, astfel că inculpatul nu poate fi obligat la plata drepturilor vamale și altor taxe datorate în vamă la data de 25 ianuarie 2010, aferente mărfurilor introduse/deținute ilegal în țară, sumă la care să se adauge accesoriile prevăzute de lege pentru creanțele fiscale, astfel cum s-a solicitat de către partea civilă.

Pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală a inculpatului este necesară întrunirea a patru condiții: să se fi cauzat un prejudiciu, să se fi săvârșit o faptă ilicită, între fapta ilicită și prejudiciu să existe raport de cauzalitate, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fi fost săvârșită cu vinovăție.

În cauză, instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiția privitoare la existența prejudiciului. Prejudiciul material presupune o lezare certă și actuală a patrimoniului celui care pretinde producerea prejudiciului respectiv. În cazul complicității la infracțiunea de contrabandă, care este o infracțiune de pericol, nu se poate vorbi despre producerea vreunui prejudiciu numai prin înlesnirea la introducerea în țară, în mod fraudulos, a unor mărfuri de contrabandă neurmată de introducerea respectivelor mărfuri în circuitul comercial și necauzându-se astfel vreun prejudiciu bugetului de stat.

Dacă s-ar fi reușit introducerea mărfurilor de contrabandă în circuitul comercial, evident s-ar fi produs o fraudare a bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale și altor taxe datorate în vamă. În situația în care mărfurile de contrabandă sunt interceptate și, ulterior, confiscate de către autorități, prejudicierea bugetului de stat nu se produce, întrucât mărfurile respective nu au fost valorificate de către făptuitor și nici nu mai există vreo posibilitate ca prejudiciul să se producă în viitor.

Împotriva Sentinței penale nr. 203 din 13 noiembrie 2014 a Judecătoriei Târgu Bujor au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, partea civilă A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galați, și inculpatul C.G.I. La termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2015, inculpatul a declarat că înțelege să își retragă apelul formulat.

Procurorul și partea civilă au criticat hotărârea primei instanțe doar cu privire la latura civilă, arătând că în mod greșit s-a dispus respingerea acțiunii civile exercitate în cauză.

Instanța de apel a reținut că problema de drept care se ridică în cauză este aceea dacă, în privința infracțiunii de contrabandă, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât și obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.

De asemenea, s-a arătat că în practica judiciară recentă această chestiune a fost una controversată, instanțele de judecată, inclusiv instanța supremă, adoptând soluții diferite.

Curtea de apel a mai observat că, în această materie, prin Decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a respins ca inadmisibil recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 118 alin. 1 lit. a) din Codul penal (1969), în cazul infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, concomitent cu obligarea legală a inculpatului la plata sumelor reprezentând datoria vamală. Astfel fiind, chestiunea în discuție nu a primit o rezolvare din partea instanței supreme, după această decizie instanțele continuând să pronunțe soluții contradictorii.

Chiar dacă prin Nota nr. 8 din 14 ianuarie 2013 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a încercat unificarea practicii judiciare în această materie, dificultățile generate de imprecizia sintagmei "zona în care se află primul birou vamal" au determinat pronunțarea, în continuare, de hotărâri judecătorești contradictorii.

Punctele de vedere ale părților

Procurorul și partea civilă au apreciat că instanța de fond a reținut eronat că datoria vamală s-a stins ca urmare a confiscării cantității de 5.914 pachete de țigări găsite asupra inculpatului, respectiv că prejudicierea bugetului de stat nu s-a produs întrucât țigările nu au fost introduse în circuitul comercial.

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 13 și art. 4 pct. 14 lit. a) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, prin datorie vamală se înțelege obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar prin drepturi de import se înțelege taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările ulterioare, prevede că datoria vamală la import ia naștere prin introducerea sau deținerea ilegală pe teritoriul vamal al comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Conform art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar la art. 224 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, se arată că debitori sunt, printre alții, persoana care introduce ilegal mărfurile în cauză sau orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză ori care știa sau care trebuia să știe în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor că acestea au fost introduse ilegal.

În cazul infracțiunii de contrabandă, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru regimul vamal și producerea unei pagube bugetului de stat prin neplata taxelor vamale.

Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 206

5

lit. b), art. 206

6

, art. 206

7

lit. d), art. 131 și art. 136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), s-a apreciat că pentru țigările provenite din Republica Moldova, introduse ilegal pe teritoriul României, cu complicitatea inculpatului și găsite asupra sa, acesta datorează suma de 54.076 lei, plus accesorii.

Concluzia primei instanțe, în sensul că datoria vamală s-ar fi stins prin confiscarea pachetelor de țigări, este greșită deoarece, potrivit art. 256 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d) și lit. h) operează numai dacă situațiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce îndeplinea obligația de plată a drepturilor. Or, în cauză, mărfurile nu au fost declarate la vamă, au fost introduse în țară în mod ilegal. Inculpatul a fost depistat cu țigările asupra sa după introducerea acestora în țară, iar nu în imediata apropiere a punctului de trecere al frontierei.

În sprijinul argumentelor învederate, procurorul și partea civilă au invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-459/07 - Veli Elshani vs. Hauptzollamt Linz).

Inculpatul, prin apărător ales, a arătat că în această problemă există o diversitate de soluții, însă soluția majoritară este în sens contrar celor susținute de procuror și partea civilă. În acest sens a depus la dosarul cauzei, cu titlu de practică judiciară, două hotărâri judecătorești prin care s-a dispus confiscarea, dar nu și obligarea inculpaților la plata datoriei vamale către stat.

În opinia inculpatului, prin hotărârea pronunțată, Judecătoria Târgu Bujor a aplicat un principiu de bază al dreptului, respectiv acela potrivit căruia o persoană nu poate fi obligată de două ori la plata unei datorii. Țigările au fost plătite de inculpat, dar acesta nu a rămas cu un folos și nici statul român nu a înregistrat vreo pierdere deoarece țigările nu au intrat în circuitul comercial. Statul român, în opinia inculpatului, ar realiza o îmbogățire fără just temei dacă s-ar admite acțiunea civilă.

În privința dispozițiilor art. 256 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, a arătat că acestea sunt redactate într-un mod insuficient de clar, deoarece arată că "stingerea datoriei vamale în cazul de la alin. (1) lit. d) și h) operează numai dacă situațiile s-au produs înainte de acordarea liberului la vamă". Or, în cazul de față nu s-a intrat în țară în mod legal cu țigările, pentru a se acorda "liber la vamă".

În ceea ce privește jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată de procuror, s-a arătat că aceasta se referă la alte situații, în care se presupune că bunurile au intrat legal în țară, dar ulterior au urmat alt circuit.

Punctul de vedere al Curții de Apel Galați

Membrii completului de judecată au avut opinii diferite asupra chestiunii în discuție.

Astfel, unul dintre membrii completului a apreciat ca fiind corect raționamentul instanței de fond, considerând că, în cazul infracțiunii de contrabandă, atunci când bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.

Suplimentar față de argumentele prezentate de instanța de fond în motivarea soluției dispuse, s-a mai arătat că, potrivit art. 653 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 la 8.000 lei sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă.

Potrivit art. 654 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravențiilor prevăzute la art. 653 alin. (1) lit. a) -c), atunci când mărfurile nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata unei sume egale cu valoarea în vamă a acestora, la care se adaugă drepturile de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe ce se stabilesc la punerea în liberă circulație a mărfurilor. Această măsură are același efect juridic ca și confiscarea mărfurilor în ceea ce privește stingerea datoriei vamale.

S-a arătat că una și aceeași faptă, constând în sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal, poate constitui, după caz, infracțiunea de contrabandă sau contravenție de contrabandă, în funcție de valoarea bunurilor sau de frecvența faptelor într-o anumită unitate de timp.

Însă, în ceea ce privește contravenția de contrabandă, dispozițiile art. 654 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc cu claritate ce se întâmplă în cazul în care bunurile nu se găsesc, autorul faptei fiind obligat la plata unei sume egale cu valoarea în vamă a acestora, la care se adaugă drepturile de import și alte drepturi legal datorate, reprezentând impozite și taxe ce se stabilesc la punerea în liberă circulație a mărfurilor.

În acest context s-a apreciat că aplicarea unui alt tratament sancționator, din punctul de vedere al răspunderii civile, în privința infracțiunilor de contrabandă, în sensul că autorul ar trebui obligat - chiar dacă față de bunurile obiect al infracțiunii se dispune confiscarea - și la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate, apare ca fiind o soluție cel puțin inechitabilă.

În opinia celuilalt membru al completului, soluția corectă în cauză este aceea propusă de procuror și de partea civilă, în sensul că, pe lângă confiscarea țigărilor provenind din săvârșirea infracțiunii de contrabandă, instanța de fond ar fi trebuit să dispună și obligarea inculpatului la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate.

Cu titlu exemplificativ au fost menționate mai multe hotărâri judecătorești identificate în jurisprudența Curții de Apel Galați, prin care s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de contrabandă și s-a admis acțiunea civilă formulată de A.N.A.F., fiind obligați inculpații să plătească contravaloarea datoriei vamale, cu titlu de daune, cumulativ cu confiscarea bunurilor de contrabandă.

A fost însușită motivarea acestor hotărâri, în sensul că, potrivit art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, prin datorie vamală se înțelege obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar potrivit art. 4 pct. 14 lit. a) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, drepturile de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, datoria vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Aceeași reglementare este cuprinsă și în art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare, unde se precizează că o datorie vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import și că debitor vamal este și orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Prin Hotărârea Curții Europene de Justiție dată în Cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, având ca părți Comisia Comunității Europene împotriva Italiei, s-a statuat că toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră, și care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o "taxă cu efect echivalent". Așa fiind, hotărârea Curții Europene de Justiție se referă și la acciza și T.V.A.-ul percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

În consecință, în mod nejustificat, instanța de fond a apreciat că din cuantumul despăgubirilor solicitate trebuie scăzută valoarea în vamă, cu alte cuvinte prețul la care au fost evaluate țigaretele, cu argumentul că acestea au fost supuse confiscării, fără să observe că măsura de siguranță a confiscării speciale se impunea pentru înlăturarea unei stări de pericol, având caracterul unei sancțiuni penale.

Nu pot fi primite susținerile potrivit cărora, odată ridicate țigaretele în vederea confiscării, datoria vamală nu s-ar mai datora, nefiind incidente dispozițiile art. 233 primul paragraf lit. d) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare, sau cele ale art. 256 din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, care instituie stingerea datoriei vamale în cazul confiscării, însă condiționat de producerea situației înainte de acordarea liberului de vamă, adică a sechestrării mărfurilor înainte de primul birou vamal situat în interiorul Uniunii Europene, conform celor statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 2 april ie 2009 în Cauza C-459/2007 (Veli Elshani împotriva C. Hauptzollamt Linz).

De asemenea a fost însușită soluția adoptată prin Decizia penală nr. 542 din 14 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, în sensul că, dacă inculpații au fost surprinși în flagrant în momentul introducerii bunurilor pe teritoriul vamal, fără a se depăși zona în care se afla primul birou vamal, ei nu mai pot fi obligați și la plata drepturilor de import.

În speță s-a reținut că inculpații au fost prinși în flagrant în dimineața zilei de 22 iunie 2010, după ce preluaseră de pe malul râului Prut mai multe baxuri de țigări ce le fuseseră aduse de cetățeni moldoveni, descoperindu-se asupra lor cele 10.625 pachete de țigări marca "Plugaru".

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-230/08 din 29 aprilie 2010 s-a decis că art. 5 alin. (1) paragraful 3 și art. 6 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva nr. 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că mărfurile puse sub sechestru în momentul introducerii pe teritoriul vamal al comunității, distruse simultan sau ulterior, fără ca ele să fi ieșit vreodată din posesia autorităților, nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al accizei în ce le privește nu se produce.

Dimpotrivă, mărfurile puse sub sechestru după ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, și anume din momentul în care au ieșit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, nu sunt considerate într-un regim de "suspendare a accizelor", astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce și, prin urmare, acciza devine exigibilă.

III. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

La nivelul curților de apel și al instanțelor de judecată arondate s-au conturat două opinii:

În opinie majoritară, s-a susținut că, în privința infracțiunii de contrabandă, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât și obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate.

În opinie minoritară, s-a apreciat că în privința infracțiunii de contrabandă, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.

IV. Jurisprudența națională în materie

Instanțele la care au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie sunt: Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București (Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Buftea), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Maramureș, Tribunalul Sălaj, Judecătoria Zalău, Judecătoria Jibou), Curtea de Apel Constanța (Tribunalul Constanța, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Constanța, Judecătoria Babadag, Judecătoria Medgidia), Curtea de Apel Craiova (Judecătoria Craiova, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Strehaia, Judecătoria Târgu Jiu), Curtea de Apel Galați (Tribunalul Galați, Judecătoria Brăila, Judecătoria Făurei, Judecătoria Târgu Bujor, Judecătoria Tecuci), Curtea de Apel Iași (Judecătoria Bârlad, Judecătoria Iași, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Vaslui), Curtea de Apel Oradea (Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Carei, Judecătoria Oradea și Judecătoria Satu Mare), Curtea de Apel Ploiești (Judecătoria Buzău, Judecătoria Câmpina), Curtea de Apel Suceava (Tribunalul Botoșani, Judecătoria Botoșani, Judecătoria Dorohoi, Judecătoria Fălticeni, Judecătoria Gura Humorului, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Judecătoria Săveni, Judecătoria Suceava) și Curtea de Apel Timișoara (Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Moldova Nouă, Judecătoria Sânnicolau Mare, Judecătoria Oravița).

Unele dintre hotărâri au fost pronunțate în sensul că, în privința infracțiunii de contrabandă, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât și obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor confiscate, iar celelalte hotărâri au fost pronunțate în sensul că, în cazul în care bunurile care fac obiectul infracțiunii de contrabandă au fost identificate și indisponibilizate în vederea confiscării, se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.

V. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cele mai multe hotărâri identificate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală sunt în sensul opiniei majoritare exprimate de celelalte instanțe (cu titlu exemplificativ: deciziile penale nr. 3.759 din 16 noiembrie 2012, nr. 1.145 din 2 aprilie 2013, nr. 2.125 din 18 iunie 2013, nr. 2.864 din 25 septembrie 2013). În sensul opiniei minoritare a fost identificată Decizia nr. 1.644 din 1 aprilie 2003.

Din categoria deciziilor în interesul legii, relevantă este Decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011, prin care Înalta Curte, învestită cu problema de drept ce face obiectul sesizării de față, a respins ca inadmisibil recursul promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În mod tangențial, chestiunea a fost abordată de Înalta Curte de Casație și Justiție și cu ocazia dezlegării altei probleme de drept, prin Decizia în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

VI. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene

- Hotărârea din 4 martie 2004, Viluckas și Jonusas, C-238/02 și C-246/02;

- Hotărârea din 3 martie 2005, Papismedov și alții, C-195/03;

- Hotărârea din 2 aprilie 2009, Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, C459/07;

- Hotărârea din 29 aprilie 2010, Cauza C230/08, Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet;

- Hotărârea din 1 iulie 1969, Cauza 24/68, Comisia Comunităților Economice Europene împotriva Republicii Italiene.

VII. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiștilor cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Prof. dr. V. Pașca din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative a comunicat un punct de vedere în care a precizat următoarele:

Indubitabil, infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, are ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului public prin neplata taxelor vamale, ceea ce dă drept la despăgubiri.

Măsura confiscării speciale a bunurilor introduse în țară prin contrabandă nu înlătură dreptul la despăgubiri al A.N.A.F. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, având în vedere temeiurile juridice și finalitatea celor două măsuri.

Datoria vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import [art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare], dispoziție care este conformă prevederilor art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, în care se precizează că o datorie vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Este adevărat că datoria vamală se stinge și prin confiscare, dar numai în situațiile în care aceasta s-a produs înainte de acordarea liberului de vamă [art. 256 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare], deoarece până la acordarea liberului de vamă bunurile nu sunt considerate intrate pe teritoriul României. În cazul introducerii ilegale prin alte locuri decât punctele de vamă pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, este evident că nu se poate pune problema liberului de vamă.

În concluzie, datoria fiscală nu se confundă cu confiscarea specială, chiar dacă aceasta din urmă se dispune prin obligarea la plata echivalentului bunurilor confiscabile, care nu pot fi confiscate în natură.

Datoria vamală cuprinde: taxa pe valoarea adăugată, acciza, comisionul vamal și eventual alte taxe specifice și se datorează în cazul bunurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, prin locuri ilegale sau prin sustragere de la control vamal, indiferent de confiscarea în natură sau prin echivalent a bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii.

În punctul de vedere transmis de Academia Română - Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" se arată următoarele:

Ocrotind în mod generic controlul statului asupra circulației bunurilor și mărfurilor înspre și dinspre propriul teritoriu, incriminarea contrabandei este destinată să protejeze, pe lângă interesele de politică generală, a căror realizare este urmărită prin reglementarea importului și exportului unor categorii de bunuri sau mărfuri, și interesele financiare ale statului decurgând din taxarea bunurilor și a mărfurilor respective, în funcție de valoarea în vamă a acestora. În cazul importului de bunuri sau mărfuri, această taxare reprezintă și o condiție a legalității introducerii lor pe teritoriul vamal al României, tot astfel precum plata accizelor și a taxei pe valoare adăugată, de asemenea, în funcție de valoarea bunurilor sau a mărfurilor, reprezintă o condiție a legalității actelor juridice având ca obiect aceste bunuri sau mărfuri.

Potrivit Legii nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, datoria vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import [art. 224 alin. (1) lit. a)], în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal [art. 224 alin. (2)], însă aceeași datorie vamală se stinge prin confiscare [art. 256 alin. (1) lit. d)], iar atunci când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei (art. 277). Astfel, confiscarea apare ca o sancțiune constând în extinderea datoriei vamale dincolo de cuantumul obținut prin raportare la valoarea în vamă a bunurilor până la chiar această valoare. În consecință, dispunerea confiscării bunurilor exclude obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată.

VIII. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În urma comunicării raportului întocmit în temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, atât inculpatul C.G.I., cât și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Galați au comunicat, conform dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecății.

Inculpatul C.G.I. a apreciat că o persoană nu poate fi obligată de două ori la plata unei datorii, susținând că stingerea obligației vamale se realizează prin confiscarea bunurilor.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Galați a apreciat că, în cazu