ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2395/2019

Asupra conflictului de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 12 februarie 2019, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună înscrierea intervalului de timp în care a lucrat, în grupa I de muncă, la aceste pârâte.

Prin Sentința civilă nr. 662/2019 din 16 mai 2019, Tribunalul Buzău a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. C. Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a înlăturat concluziile expertului tehnic privind încadrarea perioadei 16 decembrie 1984 - 1 iulie 1999 (mașinist cord și trefilator TOM la S.C. B. SA) în grupa I de muncă, precum și aserțiunile reclamantei, fiind atât subiectivă aprecierea asupra aplicării art. 3 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 50/1009 la H.G. nr. 481/1990 completată prin articol unic al H.G. nr. 931/1990, cât și în contradicție cu ceea ce s-a statuat de Înalta Curte prin Decizia nr. 9/2016, conform căreia premisa pentru ca activitatea desfășurată de un salariat să fie încadrată în grupă superioară de muncă este aceea ca respectiva activitate să se regăsească printre cele expres și limitativ enumerate în anexele la Ordinele nr. 50 și nr. 125/1990, ori H.G. nr. 481/1990 și articol unic al H.G. nr. 931/1990, fără ca instanța să poată adăuga și alte activități celor stabilite de legiuitor, iar sensul în care trebuie interpretat art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 este acela că pot obține încadrarea în grupă superioară de muncă toate categoriile de personal care răspund cerințelor impuse de art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. 50/1990, în sensul că 50% din activitate, pentru grupa I, și 70% pentru grupa a II-a, o prestează efectiv la locul de muncă prevăzut în anexa la Ordin, iar nu în sensul că se pot extinde beneficiile grupei superioare de muncă și la alte activități ca urmare a asimilării condițiilor de muncă cu cele specifice activităților menționate în anexa la Ordin.

Totodată, se reține, din considerentele Deciziei nr. 9/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție că, pentru ca un salariat să poată pretinde o recunoaștere de către instanță a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă trebuie ca unitatea la care a desfășurat activitatea să nu fi procedat ea, împreună cu sindicatul, la aplicarea prevederilor Ordinului nr. 50/1990, respectiv a Ordinului nr. 125/1990 și H.G. nr. 481/1990 și articol unic al H.G. nr. 931/1990. Așadar, instanța este chemată să procedeze la recunoașterea grupei de muncă în acele cazuri în care unitatea angajatoare a stat în pasivitate și nu desfășurat, pentru angajații săi, procedura impusă de cele două acte normative, cu cele 3 etape ale ei, astfel cum acestea sunt descrise de către Înalta Curte de Casație și Justiție la pct. 47 din Decizia nr. 9/2016.

Or, în speță, această condiție ce se degajă din Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție lipsește, pârâtele realizând procedura de stabilire a activităților și locurilor de muncă ce se încadrează în grupa I și grupa a II-a de muncă și de nominalizare a personalului ce beneficiază de grupă superioară de muncă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea acestuia și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat inițial la data de 15 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești la completul LM 34A III care, prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2019 a admis excepția necompetenței materiale funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, competentă să soluționeze litigii de muncă, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a avut în vedere faptul că prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Argeș a suspendat executarea articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, hotărârea fiind executorie.

Deliberând asupra excepției de necompetență funcțională a acestui complet, a reținut următoarele:

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018) prevede că în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin Sentința nr. 544 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II-a civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași colegiu. Această sentință este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Se reține că, prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12 din 20 iunie 2019 s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 1 iulie 2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența. Prin "compunerea instanței" se înțelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanței cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situații în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind și cazul când, în condițiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluționate de completurile/secțiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Se constată că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 14 (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Astfel, prezentul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

Se mai reține că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Dosarul a fost repartizat, la data de 11 octombrie 2019, completului 12A Civ, care, la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2019 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată.

În acest sens, s-a avut în vedere hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019, prin care s-au configurat complete noi specializate în dreptul muncii la secția civilă, dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privind excepția necompetenței materiale și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17/2018, pronunțată în recurs în interesul legii în care se statuează că excepția necompetenței materiale funcționale este de ordine publică.

Prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2019 s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale, invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta A. în favoarea completului inițial investit - LM 34A III și, constatând ivit conflictul negativ de competență între completul 12A CIV și completul LM 34A III s-a dispus suspendarea soluționării apelului și înaintarea dosarului Înalte Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor și, pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Secțiile Civile ale Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 11 decembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive vizează pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună înscrierea intervalului de timp în care a lucrat, în grupa I de muncă, la pârâtele S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A..

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM