ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 decembrie 2020, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2020, contestația formulată de contestatorul A., privind durata procesului penal.

În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că este nemulțumit de faptul că în cauza care formează obiectul dosarului penal nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, activitatea de judecată este tergiversată.

Analizând contestația formulată de contestatorul A. privind durata procesului penal ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prioritar, raportat la competența de soluționare a contestației privind durata procesului penal în cursul judecății se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 4882 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., în cauzele penale aflate în cursul judecății sau în căile de atac, ordinare ori extraordinare, competența aparține instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza.

În speță, competența revine Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere că obiectul cauzei este reprezentat de dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, privind contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 13 octombrie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020.

În ceea ce privește contestația propriu-zisă, Înalta Curte reține că instituția prevăzută de art. 4881 și urm. din C. proc. pen. a fost reglementată de legiuitorul român în considerarea obligațiilor ce decurg în sarcina statului din prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv crearea unui sistem judiciar eficient, capabil să soluționeze cauzele penale într-un termen rezonabil și să asigure, la nivelul legislației naționale, un remediu efectiv persoanelor care pretind vătămări ale drepturilor consacrate de Convenție.

Exercitarea contestației privind durata procesului penal este supusă, însă, unor condiții expres prevăzute de art. 4881 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., referitoare la: subiecții procesuali îndrituiți să recurgă la acest remediu (limitativ prevăzuți de lege), tipul de cauze a căror durată poate fi cenzurată (enumerate explicit în cuprinsul normei menționate), respectiv termenele minime a căror împlinire trebuie să intervină anterior sesizării judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței competente, după caz.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 4881 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., contestația privind durata procesului penal poate fi formulată, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare, după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac.

Norma legală evocată consacră, așadar, în mod explicit, cerința preexistenței unei cauze care să se afle în căile de atac ordinare sau extraordinare de cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu respectiva cale de atac, data înregistrării cauzei la instanță marcând, totodată, și momentul de început al termenului minim de 6 luni, prevăzut de legiuitor ca cerință de sesizare a instanței competente, în procedura analizată.

În același timp, o cerință implicită pentru admisibilitatea contestației este aceea ca, în cauza a cărei durată rezonabilă se contestată, să nu se fi dispus o soluție anterior declanșării procedurii prevăzute de art. 4881 și urm. din C. proc. pen.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauza având ca obiect contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 423 din 13 octombrie 2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, curtea de apel prin Încheierea nr. 141 din 16 decembrie 2020, în baza art. 341 alin. (8) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației formulate de petent.

În acest context, se constată că, dosarul ce a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de petent, a fost deja soluționat prin sentința penală anterior menționată.

Față de aceste împrejurări, având în vedere că sesizarea contestatorului vizează o cauză care a fost deja soluționată și care nici nu s-a aflat pe rolul instanței o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte de Casație și Justiție conchide că nu este îndeplinită situația premisă prevăzută de dispozițiile art. 4881 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., care să deschidă contestatorului calea unei contestații privind durata procesului penal.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4881 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.

GGC - CL