ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3787/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială în vederea acordării sporului de doctor în drept, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5 1 ) și art. 5 alin. (1 1 ) și (1 2 ) din O.U.G. nr. 83/2014, precum și obligarea pârâtului să achite diferențele salariale rezultate din aplicarea textelor legale, începând cu 9.04.2015.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 396 din 10 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a obligat pârâtul să emită reclamantului un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept și să acorde diferența salarială aferentă, începând cu data de 09.04.2015.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 396 din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reținut prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului. Recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond a reținut în mod eronat aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014 în ceea ce îl privește pe reclamantul judecător, având în vedere că acestea constituie o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile, respectiv personalul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, doar categoria funcționarilor publici și personalul contractual, nu și magistrații. Pe de altă parte, recurentul-pârât arată că aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 trebuie să se realizeze de către ordonatorii de credite cu respectarea prevederilor Legii nr. 186/2014 a bugetului de stat pe anul 2015, precum și ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare. În plus, în cadrul bugetului pe anul 2015, nu au fost incluse fondurile necesare achitării diferențelor generate de aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 20 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Aspecte procesuale Prin cererea înregistrată la data de 27 august 2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantului un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept, cu nr. x/C/24.05.2017 și nr. x/C/24.05.2018, iar Tribunalul Olt a adus la îndeplinire prevederile acestora, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 396/10.02.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și respingerea acțiunii ca lipsită de obiect. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul A., judecător în cadrul Judecătoriei Balș, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze indemnizația de încadrare ce i se cuvine, începând cu data de 09.04.2015, ținând cont și de titlul de doctor în drept al acestuia, conform art. 1 alin. (5 1 ) și art. 5 alin. (1) - (1 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5 1 ) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia: "(5 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." De asemenea, conform art. 5 alin. (1 1 ) și (1 2 ) din același act normativ: "(1 1 ) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. (1 2 ) Prevederile alin. (1 1 ) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției." Înalta Curte constată că, în cauză, a fost emis în favoarea intimatului-reclamant Ordinul Ministrului Justiției nr. x/C/24.05.2017, în care acesta figurează la pozițiile 30, 31, 32 și 33 din Anexele la ordin, prin care a fost recunoscut titlul de doctor în drept al reclamantului și s-a stabilit o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, începând cu data de 09.04.2015, iar pentru perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, Tribunalul Olt, în calitate de angajator al reclamantului, i-a achitat diferențele salariale rezultate din aplicarea acestui ordin. Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3). De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției. Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, legal citat, nu a contestat existența ordinelor emise de către pârât și nici faptul că nu i-ar fi fost achitate de către angajator diferențele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept, precum și a diferenței salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.