ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizie nr. 3/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
Obiectul cererii;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL prin Administrator B., în contradictoriu cu pârâta C., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 16933 din 21 iunie 2012 și a procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare în cuantum de 1.869.037,78 lei, reprezentând întreaga finanțare acordata în baza contractului din 05 decembrie 2008, emise de pârâtă, solicitând anularea acestor acte, precum și a actelor subsecvente emise în baza deciziei contestate si a procesului verbal mai sus menționat.
Pârâta C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii având ca obiect anularea actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 16933 din 21 iunie 2012 de soluționare a contestației beneficiarului și de procesul verbal de constatare din 26 aprilie 2012 ca neîntemeiată.
Hotărârea primei instanțe;
Prin sentința nr. 182 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator B. și administrator judiciar SC D. SPRL, în contradictoriu cu pârâta C. și a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 16933 din 21 iunie 2012 emisă de C. și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23 aprilie 2012 privind proiectul din 05 decembrie 2008, proces verbal înregistrat la C. din 26 aprilie 2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia în vederea verificării menținerii eligibilității proiectului al cărui beneficiar este SC A. SRL, în data de 09 februarie 2012 o echipă din cadrul E. S-V Oltenia - F. a efectuat o verificare documentară a beneficiarului SC A. SRL, ca urmare a publicării Raportului Protocolului G. din 09 februarie 2012, constatându-se că SC A. SRL se află sub incidența Legii nr. 85/2006 din data de 11 ianuarie 2012, conform Extrasului din Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Ca urmare a acestui control, pârâta a stabilit faptul că reclamanta nu a respectat prevederile contractului de finanțare ce impuneau respectarea criteriilor de eligibilitate pe întreaga durată a acestuia, intrarea în procedura generală de insolvență constituind o modificare substanțială a contractului în sensul prevederilor acestuia, modificare ce determină neeligibilitatea proiectului, iar sancțiunea aplicată, aceea a restituirii finanțării acordate, a avut la bază dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, ce impune autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene obligația de a demara activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare ulterior luării la cunoștință de hotărârea judecătorească prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar.
Constatările organului de control au fost consemnate în procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 26 aprilie 2012, proces-verbal prin care s-a dispus restituirea de către reclamantă a întregii finanțări nerambursabile obținute în anul 2008, contestația formulată împotriva acestuia fiind respinsă prin Decizia nr. 16.933 din 21 iunie 2012, contestată de asemenea prin prezenta cauză.
Prima instanță a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, nu rezultă că pârâta avea obligația de a lua măsura rezilierii contractului și restituirii de către reclamantă a întregii finanțări nerambursabile în cazul în care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a acesteia, așa cum a susținut pârâta, ci doar că pârâta avea obligația de a demara activitatea de control pentru a constata dacă există nereguli, înțelese a fi altele decât cea privind deschiderea procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei beneficiare a unei finanțări nerambursabile nu constituie în sine o neregulă în sensul art. 36 și art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 și clauzelor contractuale din cuprinsul contractului de finanțare, reținând faptul că Legea nr. 85/2006 reglementează două tipuri de proceduri de insolvență diferite.
Astfel, procedura generală de insolvență permite debitorului ca pe parcursul unei perioade de observație să încerce o redresare economică prin care să reușească o acoperire a pasivului ce a determinat intrarea sa în insolvență, cu păstrarea patrimoniului său și a activității comerciale derulate în vederea obținerii unor surse de venit, în timp ce procedura simplificată de insolvență echivalează cu demararea procedurilor de lichidare și valorificare a patrimoniului său.
Prin urmare, solicitând deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva sa și exprimându-și intenția de reorganizare, reclamanta a urmărit tocmai obținerea unei posibilități de redresare a activității sale, iar nu o lichidare a patrimoniului său, fiind întemeiate susținerile reclamantei privitoare la faptul că deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva sa nu constituie o „neregulă” în sensul avut în vedere prin O.U.G. nr. 66/2011, neregulă care să atragă aplicarea implicită a sancțiunii restituirii integrale a finanțării primite.
Acest aspect este întărit și de faptul că prin contractul încheiat între părți s-a prevăzut posibilitatea și nu obligația pentru Autoritatea Contractantă de a dispune încetarea contractului în situația deschiderii procedurii de insolvență împotriva reclamantei.
În altă ordine de idei, chiar dacă deschiderea procedurii de insolvență ar constitui o neregulă, din interpretarea aceluiași articol al contractului (art. 11 alin. (3)), reiese că, pentru a se putea dispune de către Autoritatea Contractantă încetarea contractului, este necesar ca neregula să intervină la încheierea contractului sau pe perioada executării contractului, ceea ce în speța de față nu este cazul, deschiderea procedurii de insolvență împotriva reclamantei a avut loc la data de 11 ianuarie 2012, iar executarea contractului a luat sfârșit la data de 29 septembrie 2009 (data ultimei plăți).
În consecință, considerând, că neregulile în derularea contractului reținute de către pârâtă nu se încadrează în dispozițiile art. 2 și art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 raportate la cele ale contractului de finanțare încheiat între părți, instanța de fond a apreciat că emiterea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 23 aprilie 2012 și Decizia nr. 16933 din 21 iunie 2012 a C. emisă în soluționarea contestației reclamantei s-au făcut cu nerespectarea prevederilor legale sus-menționate, impunându-se anularea acestora.
Calea de atac exercitată în cauză;
Împotriva sentinței civile nr. 182 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a considerat că „din interpretarea acestui text de lege (art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011), nu rezultă că pârâta avea obligația de a lua măsura rezilierii contractului și restituirii de către reclamantă a întregii finanțări nerambursabile în cazul în care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a acesteia, așa cum susține pârâta, ci doar că pârâta avea obligația de a demara activitatea de control pentru a constata dacă există nereguli, înțelese a fi altele decât cea privind deschiderea procedurii insolvenței” și că „deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei beneficiare a unei finanțări nerambursabile nu constituie în sine o neregulă”.
Recurenta a susținut că intrarea în insolvență a reclamantei a avut loc în data de 11 ianuarie 2012, în perioada de valabilitate a Contractului de finanțare din 05 decembrie 2008, iar în raport de dispozițiile art. 36 și 26 din O.U.G. nr. 66/2011, este suficientă o schimbare a situației financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene, respectiv deschiderea procedurii insolvenței în formă generală sau simplificată asupra beneficiarului, pentru ca instituția recurentă să procedeze la demararea procedurilor de recuperare a ajutorului financiar acordat.
Intrarea în insolvență a debitorului reprezintă un criteriu de declarare ca neeligibil a acestuia și, ca urmare, se declanșează procedurile de constituire și recuperare de debit.
La data intrării în stare de insolvență, beneficiarul A. nu mai respectă regulile de finanțare impuse prin H., respectiv nu mai îndeplinește unul dintre criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvență.
Culpa nerespectării Criteriului General de Eligibilitate E.G. 11 (conform Cererii de finanțare, în care este prevăzut expres faptul că beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare și datorii restante la bugetul de stat și bugetele locale), revine în integralitate beneficiarului, debitorul consimțind în acest sens prin semnarea contractului de finanțare, potrivit căruia „beneficiarul este singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului.”
Recuperarea prejudiciului produs din culpa intimatei este obligatorie pentru derularea Programului H. în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Între pârâta C., în calitate de autoritate contractantă și reclamanta A., în calitate de beneficiar, la data de 05 decembrie 2008, a fost încheiat Contractul de finanțare, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 1.869.039,78 lei, pentru realizarea proiectului intitulat „Creșterea competivității SC A. SRL prin mărirea randamentului de procesare, a marketingului produselor și siguranței alimentare”, valoarea eligibilă a investiției fiind de 3.739.904 lei.
Baza legală a contractului de finanțare o reprezintă Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Contractul de finanțare: „Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest contract, care este constituit din Contractul de finanțare și anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le recunoaște și le acceptă.
Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor ulterioare efectuate pe parcursul procedurii de evaluare-selectare devine obligatorie pentru beneficiar".
Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, una din principalele atribuții ale C. este efectuarea de controale ori de câte ori se consideră necesar la beneficiarii proiectelor finanțate prin I. și H., după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.
Art. 2 din Contractul cadru de finanțare prevede că durata de valabilitate a acestuia cuprinde perioada de execuție a proiectului, la care se adaugă perioada de 5 ani de monitorizare.
În speță, contractul de finanțare a fost încheiat la data de 05 decembrie 2008, iar perioada de execuție s-a încheiat la data de 29 septembrie 2009, când a fost decontată ultima plată.
Conform art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 „În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.”
Prin încheierea pronunțată la data de 11 ianuarie 2012 în Dosarul nr. x/63/2012 al Tribunalului Dolj, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC A. SRL.
Prin urmare, se constată că, în cauză, deschiderea procedurii de insolvență a reclamantei a intervenit în perioada de monitorizare a Contractului de finanțare.
Susținerea recurentei-pârâte conform căreia, deschiderea procedurii simplificate de insolvență a societății reclamante reprezintă o „neregulă”, în sensul prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, este întemeiată.
Conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, pârâta, în calitate de autoritate cu competență în gestionarea fondurilor europene, era obligată să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul Contractului de finanțare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a încheierii din 11 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2012, prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a reclamantei.
Dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 conțin norme de procedură și sunt de imediată aplicare, derogând în mod expres de la prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, ceea ce implică înlăturarea oricărui efect suspensiv incident în temeiul acestei legi asupra activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în condițiile prevăzute de ordonanța de urgență menționată.
Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Anexa I la Contractul de finanțare, „Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de AgențieBeneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul”, modificările substanțiale la un proiect fiind acelea care „afectează condițiile de implementare”.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. (3) „În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere și fără nicio altă formalitate. În acest caz, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data notificării, situație în care Autoritatea Contractantă va aplica Beneficiarului dobânzi si penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale in vigoare".
În considerentele încheierii din 11 ianuarie 2012, pronunțate de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2012, s-a reținut că debitoarea A. nu mai înregistrează activități și încasări curente la un nivel care să asigure desfășurarea activității în condiții normale, fiind în imposibilitatea de a plăti, la scadență, datoriile către bugetul de stat și către furnizori.
În condițiile arătate, Înalta Curte apreciază că situația financiară precară a reclamantei, concretizată în lipsa unui venit semnificativ din activitatea desfășurată și a disponibilului bănesc pentru achitarea datoriilor către bugetul de stat și furnizori, afectează natura și condițiile de implementare ale proiectului propus spre finanțare, în sensul prevederilor contractuale, constituind o nerespectare a criteriilor de eligibilitate enunțate anterior.
Cerința respectării criteriilor de eligibilitate pe toată durata de valabilitate a Contractului de finanțare este prevăzută de art. 3 alin. (1) din Anexa I la contract și a fost cunoscută de către reclamantă de la data depunerii cererii de finanțare.
În consecință, intrarea societății reclamante sub incidența Legii nr. 85/2006, conduce la încălcarea prevederilor contractuale și reprezintă o neregulă în derularea Contractului de finanțare, în sensul prevăzut de art. 16 alin. (1) din Anexa I la contract și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care atrage aplicarea sancțiunii restituirii integrale a ajutorului financiar primit.
Cum în cauză reclamanta nu a respectat obligațiile asumate prin semnarea Contractului de finanțare, în temeiul art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea publică pârâtă a declanșat procedura de constatare a neregulilor și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din fondurile europene, procedând, în mod legal, la emiterea Procesului verbal de constatare din 26 aprilie 2012 și a Deciziei nr. 16.933 din 21 iunie 2012, prin care s-a soluționat contestația formulată de societate împotriva procesului-verbal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta
C. și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta A., reprezentată prin administrator judiciar SC D. SPRL, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C. împotriva sentinței nr. 182 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.