ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 08.07.2014, sub număr de dosar x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței constatarea existenței și eliminarea clauzelor abuzive în contractul de credit nr. x/20.07.2007, respectiv: art. 8, alin. (1) și (2). De asemenea, s-a contestat și art. 4 lit. a) din actul adițional nr. x la contractul de credit nr. x/20.07.2007, art. 4, alin. (1) și (2) din actul adițional nr. x/30.03.2012.

La data de 26.08.2014, urmare a solicitării instanței, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, atașând și înscrisuri, prin care a solicitat și constatarea existenței și eliminarea clauzelor abuzive în contractul de nevoi personale nr. x/20.07.2007 cu actele adiționale aferente, respectiv art. 7.1 - 7.6 din condițiile generale și art. 10 din contract - condiții particulare.

Prin sentința civilă nr. 699 din 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de gestionare a creditului, comision de întocmire dosar și primă de asigurare, respectiv comision de administrare credit, ca neîntemeiată.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a băncii cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor plătite cu titlu de primă de asigurare, invocată de pârâtă ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 699 din 11.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Intimata - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Recurentul- reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere asupra raportului, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Decizia civilă nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ce formează obiectul recursului, nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, având în vedere următoarele argumente:

În speța dedusă judecății, prin acțiunea precizată, reclamantul A. a solicitat constatarea existenței și eliminarea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. x/20.07.2007, respectiv: art. 8, alin. (1) și (2); de asemenea, se contestă și art. 4 lit. a) în actul adițional nr. x la contractul de credit nr. x/20.07.2007, art. 4, alin. (1) și (2) în actul adițional nr. x/30.03.2012; constatarea existenței și eliminarea clauzelor abuzive în contractul de nevoi personale nr. x/20.07.2007 cu actele adiționale aferente, respectiv art. 7.1 - 7.6 din condițiile generale și art. 10 din contract - condiții particulare.

În fapt, la data de la data de 20 iulie 2007, între reclamantul A. și pârâta B. S.A., s-a încheiat Convenția de credit nr. x/20 iulie 2007, prin care banca a împrumutat reclamantului A. suma de 30000 RON, pe o durată de 84 luni de la data încheierii contractului.

Potrivit Convenției de credit, rata dobânzii aplicabile creditului conferit a fost una fixă de 11,90% p.a. - (art. 7), din Condițiile speciale ale Convenției (denumite în continuare "C.S.").

La art. 8 pct. 1 și 2 din aceeași convenție (CS) s-a stipulat că împrumutatul datorează băncii un comision de întocmire dosar de 2,5% - 600 RON, precum și un comision lunar de gestionare a creditului de 0,30%.

Ulterior, părțile au încheiat și două acte adiționale, respectiv actul adițional nr. x/26.07.2010 la contractul de credit nr. x/20.07.2007 și actul adițional nr. x/30.03.2012.

Raportat la fiecare din aceste acte adiționale se aduc critici: clauzelor de la art. 4 lit. a) în actul adițional nr. x/26.07.2010, referitoare la comisionul de gestionare lunară a creditului și cele de la art. 4, alin. (1) și (2) în actul adițional nr. x/30.03.2012 privind comisionul de analiză dosar, respectiv comisionul lunar de administrare.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că în speță este vorba de o acțiune patrimonială,valoarea contractului fiind de 30.000 RON, comisioanele reprezentând sume care se raportează procentual la valoarea contractului de credit, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Față de considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.