ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2015

Decizia nr. 2584/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea actului administrativ reprezentat de adresa CNAS nr. MS/FD/403 din 31 ianuarie 2013 referitoare la valoarea procentului „p” și pretinsa valoare a consumului centralizat de medicamente atribuit Sandoz în scopul determinării contribuției de clawback pentru Trimestrul IV 2012, comunicată prin e-mail la 01 ianuarie 2013 și restituirea sumei de 2.289.198 RON achitată de Sandoz la 25 februarie 2013 cu titlu de contribuție trimestrială pentru Trimestrul IV 2012, determinată în baza Datelor CNAS contestate, respectiv a O.U.G. nr. 77/2011 și a legislației fiscale aplicabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentința nr. 249 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost anulată comunicarea CNAS nr. MS/FD/403 din 31 ianuarie 2013 transmisă prin e-mail la data de 1 februarie 2013, a fost respinsă cererea de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de clawback ca neîntemeiată, ca și cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ANAF și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

I. În recursul declarat de ANAF a fost criticată soluția instanței de fond pentru următoarele motive:

- hotărârea este nelegală pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de fond în considerentele hotărârii a menționat succint faptul că ANAF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a considerat că este nefondată dar fără a motiva soluția și fără a analiza motivele invocate în susținerea acestei excepții, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ..

S-a susținut că sunt încălcate și prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru că dispozitivul hotărârii nu cuprinde soluția dată asupra tuturor cererilor deduse judecății.

- hotărârea este legală pentru că este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

S-a susținut de către recurentă că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ANAF nu este emitenta actului administrativ atacat ce formează obiectul prezentului dosar, iar calitate procesuală are CNAS, ca organ emitent al actului administrativ atacat și de organ ce avea competența de soluționare a plângerii prealabile.

În plus, din cererea de chemare în judecată nu rezultă care sunt pretențiile reclamantei cu privire la instituția recurentă, în condițiile în care nu se atacă nici un act emis de către ANAF.

Recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit normele de drept incidente în cauză cu privire la caracterul acestor notificări ce fac obiectul acțiunii, dar că prezentul litigiu nu are nicio legătură cu declararea și administrarea acestei taxe de către ANAF ci se contestă datele transmise de CNAS către intimata-reclamantă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF.

II. În recursul declarat de C.A.S. s-a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii în anulare ca neîntemeiată.

În cadrul motivelor de recurs a fost criticată soluția instanței de fond:

- referitor la includerea TVA în formula de calcul a contribuției

S-a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 în ce privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”, modalitatea de calcul a contribuției datorată de reclamantă nu are temei legal.

Recurenta susține că începând cu trimestrul IV 2012 calculul contribuției trimestriale s-a realizat de CNAS potrivit formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 unde CTt și Bat nu includ taxa pe valoare adăugată, fiind depuse la dosarul instanței de fond Ordinul Președintelui CNAS nr. 50 din 30 ianuarie 2013 și Referatul nr. MS/SF/336 din 30 ianuarie 2013, prin care s-a menționat că CTt și Bat nu cuprind TVA.

S-a precizat că recurenta s-a conformat atât dispozițiilor O.G. nr. 17/2012 cât și Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013 a Curții Constituționale, determinarea procentului „p” fiind făcută fără a include TVA, astfel că în mod greșit a reținut instanța de fond că în formula de calcul a fost inclus TVA, singurele valori în care se regăsește TVA fiind valorile consumului trimestrial individual întrucât pentru calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, atât pentru medicamentele folosite în tratamentul ambulatoriu suportate din bugetul FNUASS, cât și pentru medicamentele eliberate în cadrul Programelor naționale de sănătate suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și în unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă, prețul de decontare include TVA.

Excluderea acestei taxe din consumul centralizat de medicamente ar echivala cu încălcarea prevederilor legii speciale, fiind invocate dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

S-a învederat de către recurentă că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

- cu privire la considerentele ce vizează nelegalitatea notificării sub aspectul încălcării dreptului la apărare.

Recurenta a apreciat că înscrisurile care relevă datele primare nu sunt utile și necesare cauzei pentru că nu oferă informații relevante legate de consumul trimestrial individual al fiecărui plătitor de contribuție și, mai mult, Consiliul Concurenței a apreciat că transmiterea de date privind identitatea furnizorului prin care au fost eliberate medicamentele și raportat consumul lunar nu se încadrează în datele esențiale pentru verificarea modalității de calcul a taxei clawback.

S-a menționat și faptul că prin adresa nr. MS/FD/595 din 6 martie 2013 CNAS a răspuns la contestația formulată de reclamanta SC A. SRL și s-a arătat că se vor face verificări pentru a se stabili dacă raportările cuprind date eronate sau nu.

Au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 conform cărora CNAS are atribuția de a transmite în format electronic procentul „p” și consumul trimestrial centralizat de medicamente, ale art. 5 alin. (6), potrivit cărora casele de asigurări de sănătate au obligația de a raporta lunar consumul centralizat către CNAS și cele ale art. 5 alin. (4) din același act normativ care prevăd că furnizorii de servicii medicale au obligația de a raporta consumul de medicamente care se suportă din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

În raport de aceste prevederi recurenta susține că și-a îndeplinit obligația legală de a transmite procentul „p” și consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, nefiind în măsură să depună alte înscrisuri în afara celor expres prevăzute de lege.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nelegală și netemeinică.

Intimata SC A. SRL a depus Întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2015 a fost examinat raportul întocmit în procesul de filtrare și s-a dispus comunicarea acestuia, iar prin Încheierea din 25 martie 2015 au fost admise în principiu recursurile declarate în cauză și fixat termen pentru soluționarea acestora la 5 iunie 2014, cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de ANAF și va respinge recursul declarat de CNAS.

I. Recursul declarat de ANAF va fi admis, dar pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, cel prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece hotărârea instanței de fond, chiar dacă succint motivată, cuprinde considerentele pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF.

Recurenta a invocat și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF deși în considerentele acesteia a făcut referiri la această excepție, dar susținerile sunt nefondate.

În cazul în care aprecia că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale avea posibilitatea, potrivit art. 444 C. proc. civ., să solicite completarea hotărârii instanței de fond și, oricum, prin această omisiune nu i s-a produs nicio vătămare în condițiile în care capătul de cerere privind restituirea sumei achitate cu titlu de taxă clawback a fost respins.

Al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este fondat.

Conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția clawback vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. În consecință, subrogarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competența aparținea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Noțiunea de administrare a creanței avută în vedere de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de clawback și comunicarea acesteia către debitor, ca atribuții exclusive ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Această concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.

De aceea, va fi admis recursul pârâtei ANAF, va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și respingerii acțiunii reclamantei față de ANAF pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

II. Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate va fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat comunicarea CNAS nr. MS/FD/406 din 31 ianuarie 2013 întrucât a apreciat că stabilirea contribuției clawback pentru trimestrul II 2012 a fost greșită pentru că valoarea procentului „p” s-a calculat prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, fiind contrar dispozițiilor Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit, constituind o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, cât și a principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile și nu asupra impozitelor.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta încearcă să dovedească faptul că începând cu trimestrul IV 2012 procentul „p” se stabilește fără a fi avută în vedere TVA.

Pentru a stabili dacă aceste susțineri sunt sau nu fondate, se impun câteva precizări legate de evoluția legislației în acest domeniu.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a intrat în vigoare: „Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent „p” asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție”, iar conform alin. (2): „Procentul «p» se calculează astfel: p = (CTt-Bat)/ CTtx100, unde CTt = consumul total trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, Bat = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțire la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat”.

Ulterior, deși expres nu a fost modificat art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, totuși prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012, s-a prevăzut că: „Începând cu trimestrul IV 2012 calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt și Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1.515 milioane lei”. Prin urmare, deși inițial nu se prevedea că procentul „p” calculat potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se stabilește și în raport de TVA, prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut expres că CTt și Bat nu includ TVA.

Recurenta susține că ar fi făcut aplicarea prevederilor O.G. nr. 17/2012 și a Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013 a Curții Constituționale, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Mai întâi, nu se poate afirma că la emiterea adresei nr. MS/FD/403/ 31 ianuarie 2013 contestată în prezenta cauză s-a ținut seama de Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 a Curții Constituționale deoarece decizia a fost dată la 5 februarie 2013, iar adresa a fost emisă la 31 ianuarie 2013.

În al doilea rând, deși recurenta susține că la stabilirea procentului „p” a respectat dispozițiile O.G. nr. 17/2012, respectiv nu a avut în vedere TVA, chiar în motivele de recurs a precizat că pentru calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție se au în vedere următoarele:

- pentru medicamentele eliberate în tratamentul ambulatoriu acestea se suportă din bugetul FNUASS la nivelul prețului de referință care include și TVA;

- pentru medicamentele eliberate în cadrul Programului Național de Sănătate se suportă din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății la nivelul prețului de decontare care include și TVA;

- în unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă, medicamentele sunt achiziționate la un preț ce nu poate depășit prețul de CANAMED, care include și TVA și că excluderea acestei taxe din consumul centralizat ar echivala cu încălcarea prevederilor legale.

Mai mult, chiar prin corespondența avută de recurentă cu intimata-reclamantă rezultă că și pentru trimestrul I 2013, calculul procentului „p” s-a făcut tot prin includerea în stabilirea consumului de medicamente a TVA, așa cum rezultă din adresa nr. MS/FD/1900 din 30 aprilie 2013 depusă la fila 166 dosar fond.

Poate tocmai de aceea, prin O.U.G. nr. 69/2014 a fost modificat art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 și s-a prevăzut expres că CTt și Bat nu includ TVA.

De altfel, pentru a dovedi că la stabilirea CTt și Bat, în baza cărora a calculat procentul „p” nu avea inclus TVA, recurenta putea să comunice, mai ales că a existat o contestație administrativă, care era valoarea consumului cu TVA și fără TVA, pentru că chiar dacă nu era inclusă TVA se știa care a fost valoarea acesteia. Însă, recurenta s-a limitat în răspunsul său la contestația să reia dispozițiile legale și să comunice că se vor face verificări în legătură cu neconcordanțele invocate.

A fost criticată soluția instanței de fond și în ceea ce privește anularea acțiunii pentru că nu ar fi respectat dreptul la apărare al reclamantei, dar și aceste susțineri sunt nefondate.

Instanța de fond a arătat că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nici instanța de judecată și nici aceasta nu au posibilitatea de a avea acces la documentele primare în baza cărora a fost stabilită contribuția clawback.

Fără a nega atribuțiile pe care O.U.G. nr. 77/2011 le-a stabilit în sarcina autorităților și celor care urmează să plătească această contribuție, dar și a beneficiarilor de medicamente, se poate considera că, atunci când se contestă valoarea contribuției, CNAS poate să comunice acelui subiect plătitor al taxei clawback care au fost sumele ce au determinat stabilirea procentului, mai ales că această contribuție se stabilește, se calculează și se declară pe baza datelor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Pentru a-și respecta obligația prevăzută de lege, subiectul plătitor al acestei taxe are dreptul de a cunoaște care sunt sumele în baza cărora a fost stabilit procentul și care sunt datele comunicate de farmaciile cu circuit închis, unitățile sanitare cu paturi, centrele de dializă și farmaciile cu circuit deschis, astfel cum au fost centralizate de casele de asigurări de sănătate.

În condițiile în care se comunică numai datele referitoare la stabilirea procentului pentru fiecare plătitor individual, nu se ajunge nici la încurajarea înțelegerilor anticoncurențiale și nu s-ar nesocoti nici cele comunicate de Consiliul Concurenței către CNAS.

Capătul de cerere privind restituirea sumei de 2.289.198 RON a fost respins de către instanța de fond și nu a fost recurată soluția de către reclamantă, astfel că vor fi menținute aceste dispoziții ale sentinței, ca și soluția privind capătul principal de cerere referitor la anularea Adresei nr. MS/FD/403 din 31 ianuarie 2013 emisă de CNAS.

De aceea, în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de ANAF, va fi casată sentința atacată și respinsă acțiunea reclamantei față de ANAF pentru lipsa calității procesuale pasive, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și va fi respins recursul declarat de CNAS ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 249 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei față de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 249 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM