ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2016

Decizia

nr. 3498/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/95/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj: - obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul D.S.V.S.A. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

) în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; - obligarea pârâtei D.S.V.S.A. Gorj ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința nr. 1525 din data de 23 septembrie 2016, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de pârâți prin întâmpinare și a declinat în favoarea Curții de Apel Craiova, secția Ccontencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că nu este învestită cu soluționarea unui conflict de muncă în sensul prevederilor art. 266 C. muncii, a apreciat că A.N.S.V.S.A. este organ de specialitate al administrației publice centrale, președintele acesteia are abilitatea de a emite acte administrative în regim de putere publică, precum Ordinul nr. 1016 din 23.12.2015 a cărui completare se solicită în prezenta cauză, iar în stabilirea competenței de soluționare a cauzei au incidență dispozițiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 466 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale de judecată în primă instanță a cauzei, a declinat în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, precum și suspendarea judecății în cauză până la soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că natura juridică a raportului de drept dedus judecații este civilă, deoarece în cauză nu se atacă un act administrativ tipic sau atipic, iar pârâta nu este o autoritate publică sau o entitate care acționează în regim de putere publică.

Instanța de contencios administrativ fiind o instanță specializată, normele legale care îi stabilesc competența sunt de strictă interpretare. Prin urmare, nefiind o vătămare cauzată reclamantului de către o entitate care acționează în regim de putere publică, pretențiile acestuia împotriva pârâtei urmează calea dreptului comun în materie.

S-a reținut, totodată, că reclamantul are o funcție contractuală, iar modificările aduse raportului său de muncă urmează a fi soluționate de către tribunalul de litigii de muncă și asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar al reclamantului A. este structurat două capete de cerere, iar în opinia reclamantului, acestea se află în raport de interdependență și reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor salariale asimilate reglementate de art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamantul a înțeles să își motiveze în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmărește și, implicit, obiectul principal al acțiunii îl reprezintă obținerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse și anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamant, dar și cea a raporturilor juridice dintre autoritățile pârâte chemate în judecată și inițiatorul acțiunii judecătorești.

Reclamantul A. este angajat în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și încadrat în funcția contractuală de execuție de asistent veterinar. Neavând calitatea de funcționar public, pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ - conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999, raportului dintre acesta și autoritatea pârâtă angajatoare îi sunt aplicabile dispozițiile legislației muncii, litigiul fiind unul de dreptul muncii.

În același timp, Înalta Curte constată că prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 lit. f) din Legea cadru nr. 554/2004, reclamantul nu a înțeles să invoce ca temei de drept dispozițiile legii contenciosului administrativ și a ales să învestească secția conflicte de muncă și asigurări sociale a tribunalului, motiv pentru care instanța este datoare să respecte principiul disponibilității în procesul civil.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2016.