ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3303/2016

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul de dosar nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. prin reprezentant Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO LEX, au chemat în judecată pe pârâtul Centrul Chinologic Dr. FF., solicitând obligarea acestuia să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale. Au solicitat reclamanții și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2031/2015 din 20 noiembrie 2015, pronunțată în dosar nr. x/2015, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a constatat că sunt incidente prevederile art. 269 alin. (2) din C. muncii, conform cărora competența de soluționare a cauzei revine instanței de la sediul sindicatului-reclamant, în acest sens fiind și Decizia nr. 1/2013 a I.C.C.J.

După această declinare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.12.2015, sub numărul x/3/2015.

Prin sentința civilă nr. 2438 pronunțată în data de 14 aprilie 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și a suspendat judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Instanța a constatat că în cauză reclamanții au indicat clar că sindicatul are doar rolul de reprezentant și, în acest context, a reținut că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 269 C. muncii, ci doar dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care stabilește clar competența în favoarea secției de contencios a tribunalului de la domiciliul ales al reclamanților.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sensul celor expuse la pct. 1, reclamanții au solicitat să li se acorde, fiecăruia dintre ei, o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale. Totodată, reclamanții au precizat că, în cadrul demersului lor judiciar, aleg să fie reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex".

Înalta Curte constată că în privința cererii de chemare în judecată sunt relevante dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

"Art. 10 alin. (3): Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale"

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și de precizările formulate reclamanți în fața celor două instanțe de judecată, Înalta Curte reține că demersul judiciar intră sub incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în sensul că tribunalul prin secția de contencios administrativ și fiscal soluționează litigiul.

Întrucât instanța competentă să soluționeze cauza în fond este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și având în vedere că reclamanții, funcționari publici cu statut special, au ales să introducă acțiunea la sediul pârâtului Centrul Chinologic Dr. FF., competența revine potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Față de cele expuse anterior, se constată că nu au relevanță, în cauză, dispozițiile Deciziei nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce privesc o competență teritorială expresă și specială în materia conflictelor de muncă prevăzută de art. 269 alin. (2) din C. muncii.

În consecință în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii competenței în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Chinologic Dr. FF., în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2016.