ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3326/2016

Decizia nr. 3326/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 decembrie 2015, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii introductive, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, a solicitat obligarea pârâtului la acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă prin luarea în considerare a perioadei de studii în instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor; obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite la art. 9 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 38/2003 sau art. 11 din Anexa VII, Capitolul II, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 284/2010, după caz, în funcție de data absolvirii, prin luarea în considerare a perioadei de studii în cadrul unităților de învățământ și drepturile salariale efectiv plătite, începând cu ultimii trei ani de la data formulării acțiunii și până la încetarea raporturilor de serviciu, proporțional cu perioada efectiv lucrată; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3379 din 23.05.2015 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că domiciliile reclamanților se află în Sibiu, iar autoritatea pârâtă are, de asemenea, sediul în Sibiu, nefiind relevant faptul că acțiunea a fost formulată prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor cu sediul în București, în condițiile în care acesta a acționat în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat și nu a introdus acțiunea în nume propriu.

2.2. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 772 din 20 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și constatând că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, cu sediul în București, a ales ca instanță competentă instanța de la sediul său, a concluzionat că Tribunalul București este instanța competentă material și teritorial pentru soluționarea cererii introductive.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii introductive, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale și, ca urmare, în ceea ce privește determinarea instanței competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I, nr. 118/01.03. 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare], instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, conform art. 517 C. proc. civ., republicat.

În cauză, Înalta Curte reține că dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 este pe deplin aplicabilă, având în vedere că acțiunea în contencios administrativ a fost promovată de organizația sindicală, în numele membrilor de sindicat, menționați în cererea introductivă, astfel încât, întrucât organizația sindicală are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Astfel, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță va fi stabilită în favoarea Tribunalului București, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menționați, respectiv A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. și pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.