ÎCCJ, decizie (scj.ro #130767)

Acțiune în constatarea nulității absolute. Invocarea excepției de nelegalitate. Aplicarea în timp a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004. Condiții și efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acțiune în constatare

-nulitate absolută

-excepție de nelegalitate

Legea nr. 76/2012, art. 3

NCPC, art. 24, art. 25

Legea nr. 554/2004, art. 4

În cazul în care excepția de nelegalitate, reglementată prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost invocată înainte de intrarea în vigoare a modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr. 76/2012, într-un proces pornit sub incidența Codului de procedură civilă de la 1865, se aplică principiul potrivit căruia legea de procedură sub care începe procesul este și legea de procedură sub care se încheie procesul, conform dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. 3 din Legea nr. 76/2012.

Astfel, deși excepția este soluționată după intrarea în vigoare a noului cod de procedură, într-un litigiu aflat pe rol la data intrării în vigoare a acestuia și a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004, totuși dispozițiile art. 4, în forma în vigoare la momentul declanșării litigiului, rămân aplicabile în cauza dedusă judecății, aflată în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, în aplicarea principiilor supraviețuirii legii vechi și a neretroactivității legii noi, astfel cum se desprind din reglementarea art. 24 și 25 din noul Cod de procedură civilă.

Ca urmare, în mod corect instanța în fața căreia s-a invocat nelegalitatea actului administrativ a făcut aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, verificând doar îndeplinirea cerințelor legale în vederea sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 615 din 29 martie 2016

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/118/2012* pe rolul Tribunalului Constanța, astfel cum a fost precizată, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y, în principal, constatarea nulității absolute a Protocolului nr. 36741/2001, iar, în subsidiar, constatarea încetării raporturilor locative izvorâte din Protocol, ca urmare a denunțării unilaterale, conform art. 1573 C. civ. de la 1865. Drept consecință a admiterii capătului principal sau a capătului subsidiar de cerere, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei Asociația Sportivă Y.

Prin sentința civilă nr. 2622 din 10.09.2012 a Tribunalului Constanța s-a respins excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a civilă, invocată de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA.

S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA în contradictoriu cu pârâtele Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y.

În considerentele acestei hotărâri instanța a reținut excepția inadmisibilității capătului principal și subsidiar de cerere pentru lipsa concilierii prealabile conform art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA, calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 186/19.12.2012.

Hotărârea a fost atacată cu recurs, iar, prin Decizia nr. 915/10.03.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța împotriva deciziei civile nr. 186/19.12.2012 a Curții de Apel Constanța, a modificat hotărârea atacată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2622/10.09.2012 a Tribunalului Constanța, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a motivat că nu există nicio rațiune rezonabilă pentru a se reține că este imperios necesară parcurgerea procedurii prealabile a concilierii, de vreme ce părțile și-au făcut deja cunoscute pretențiile una alteia, și-au exprimat punctele de vedere cu privire la acestea pe parcursul derulării procesului.

Așa fiind, în speță, apărarea întemeiată pe nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. este formală și are drept scop unic paralizarea dreptului de creanță al reclamantei prin prescripție, ambele instanțe apreciind în mod greșit că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

În consecință, pentru toate considerentele reținute, în raport de circumstanțele concrete, având în vedere că litigiul a fost soluționat pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, cu aplicarea art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța împotriva sentinței civile nr. 2622 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 23.06.2014.

Prin Încheierea din data de 15.09.2014, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Națională a Sindicatelor X.

S-au respins, ca nefondate, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect pentru capătul de cerere principal privind evacuarea  și pentru capătul de cerere subsidiar.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ.

În considerentele acestei încheieri, instanța a reținut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Națională a Sindicatelor X a motivat că raportul juridic dedus judecății este de natură contractuală, fundamentat pe existența Protocolului nr. 36741/2001 încheiat între reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA și pârâta Federația Națională a Sindicatelor X.

Având în vedere că Protocolul nr. 36741/12.08.2001 este încheiat și semnat de pârâta Federația Națională a Sindicatelor X, s-a constatat existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, sens în care excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată.

Asupra excepțiilor lipsei de interes și lipsei de obiect pentru capătul de cerere principal privind evacuarea și pentru capătul de cerere subsidiar, motivate prin suspendarea efectelor protocolului, potrivit Actului adițional la Protocol din data de 30.01.2007, s-a reținut că, pe de o parte, suspendarea efectelor Protocolului nu lipsește convenția de efecte juridice și că, pe de altă parte, în opinia reclamantei, această suspendare nu a operat efectiv, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile în care s-a stipulat că intervine suspendarea, împrejurare care urmează a fi analizată de instanță pe fondul cauzei, constatându-se că reclamanta justifică un interes, în condițiile în care pârâta Asociația Sportivă Y este cea care utilizează baza sportivă, iar reclamantei îi revine obligația de a asigura toate cheltuielile aferente lucrărilor de întreținere și reparații, precum și cheltuielile pentru furnizare utilități aferente bazei sportive.

Pentru aceste considerente, excepțiile lipsei de interes și lipsei de obiect au fost respinse, ca nefondate.

Asupra excepției de nelegalitate a actului administrativ, constând în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO9 nr. 0739/29.05.2000 emis de Ministerul Transporturilor s-a reținut că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei Asociația Sportivă Y, ca o consecință fie a constatării nulității absolute a Protocolului nr. 36741/12.08.2001 și repunerii părților în situația anterioară, fie a încetării acestuia, prin denunțarea unilaterală formulată de reclamantă. Raportat la ceea ce s-a solicitat, instanța a constatat că soluționarea cauzei nu depinde de existența actului administrativ constând în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO9 nr. 0739/29.05.2000 emis de Ministerul Transporturilor și a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ competente.

Prin Încheierea din data de 17.11.2014 instanța a admis proba cu înscrisuri pentru toate părțile, precum și proba cu interogatoriul reclamantei. S-a respins ca inadmisibilă proba testimonială propusă de pârâte.

Prin sentința civilă nr. 3564 din 19.12.2014, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța în contradictoriu cu pârâtele Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y, astfel cum a fost precizată, a constatat nulitatea Protocolului nr. 36741/2001 încheiat între reclamantă și pârâta Federația Națională a Sindicatelor X și a dispus evacuarea pârâtei Asociația Sportivă Y din imobilul - Bază sportivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA și pârâta Federația Națională a Sindicatelor X s-a încheiat Protocolul nr. 36741/12.08.2001 în baza căruia reclamanta a cedat dreptul de folosință cu titlu gratuit asupra bazei sportive, cu toate dotările pe care aceasta le include, către Asociația Sportivă Y aparținând Federației Naționale a Sindicatelor X pentru o perioadă de 5 ani, cu drept de preemțiune la prelungirea termenului pentru Asociația Sportivă Y (pct. 1). Potrivit pct. 2, 3 din același Protocol, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA s-a obligat să asigure toate cheltuielile aferente lucrărilor de întreținere și reparații, precum și cheltuielile pentru furnizare utilități aferente bazei sportive și, de asemenea, să susțină financiar echipele de copii și juniori ale Asociației Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei pentru fiecare an competițional (sumă ce va fi actualizată la cursul de referință ROL - USD/EURO din ziua plății).

Protocolul a fost semnat de Directorul General al C.N.A.P.M. Constanța SA „Sub rezerva aprobării C.A. al C.N. A.P.M. Constanța SA”.

Prin Actul adițional din data de 24.11.2004 s-a prelungit durata Protocolului până în anul 2020 și s-au anulat prevederile art. 3 (în baza căruia reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA s-a obligat să susțină financiar echipele de copii și juniori ale Asociației Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei ROL pentru fiecare an competițional) începând cu data semnării Protocolului, la cererea Federației Naționale a Sindicatelor X.

Prin Actul adițional din data de 30.01.2007 părțile au convenit suspendarea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 în anumite condiții prevăzute în convenție. Astfel, la pct. 1 s-a stabilit, drept condiție, ca reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA să preia Asociația Club Sportiv Y, cu activul și pasivul existent la momentul semnării actului adițional, având următoarele obligații:

-să mențină echipa de fotbal „Z” în competițiile naționale, cel puțin la nivelul Diviziei C;

-să nu schimbe denumirea asociației;

-să asigure un post de vicepreședinte unei persoane desemnate de către Federația Națională a Sindicatelor X.

În cazul în care Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA nu va îndeplini obligațiile asumate prin actul adițional, asociația va fi retrocedată Federației Naționale a Sindicatelor X, situație în care protocolul suspendat prin semnarea acestui act, își va produce efectele juridice până la data de 01.01.2020 (pct. 3).

Cele două acte adiționale au fost semnate de Directorul General al C.N.A.P.M. Constanța SA.

Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9 din data de 25.08.2011 s-a aprobat propunerea privind inițierea procedurilor de încetare a Protocolului nr. 3671/2001 având în vedere costurile mari generate de existența actului, în absența vreunui beneficiu pentru C.N. A.P.M. SA Constanța.

Prin Notificarea adresată Asociației Sportive Y, reclamanta i-a solicitat acestei entități juridice să se prezinte în data de 06.01.2012 la sediul BEJA A. și B. în vederea încheierii unui proces - verbal privind predarea posesiei bazei sportive.

Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, „Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul”.

Dispozițiile art. 34 reglementează principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice potrivit căruia persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi și obligații civile care sunt în concordanță cu scopul ei. Nerespectarea acestui principiu atrage nulitatea absolută a actului juridic civil astfel încheiat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Statut - Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 517 din 24 august 1998 privind înființarea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime Constanța” SA, în forma în vigoare la data încheierii Protocolului, „Compania este persoană juridică cu obiect de activitate specific, desemnată de Ministerul Transporturilor să desfășoare activități de interes public național în calitate de administrație portuară” prevăzute de art. 6 din Statut.

Încheierea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 nu are legătură cu obiectul de activitate al societății și nu se încadrează scopului statutar de activitate. Astfel, reclamanta a cedat dreptul de folosință cu titlu gratuit asupra bazei sportive, cu toate dotările pe care aceasta le include către Asociația Sportivă Y aparținând Federației Naționale a Sindicatelor X pentru o perioadă de 5 ani, ulterior prelungită până la data de 01.01.2020, obligându-se, totodată, să asigure toate cheltuielile aferente lucrărilor de întreținere și reparații, precum și cheltuielile pentru furnizare utilități aferente bazei sportive și, de asemenea, să susțină financiar echipele de copii și juniori ale Asociației Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei ROL pentru fiecare an competițional (prevederile art. 3 au fost anulate prin Actul adițional din data de 24.11.2004). Or, scopul societății comerciale este acela de a realiza profituri, ceea ce nu exclude și actele cu titlul gratuit, însă acestea trebuie să fie în legătură cu scopul statutar și să deservească realizării lui. În situația particulară din prezenta cauză, s-a reținut, pe de o parte, că reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA este o persoană juridică cu obiect de activitate specific, desemnată de Ministerul Transporturilor să desfășoare activități de interes public național în calitate de administrație portuară, iar, pe de altă parte, că obligațiile ce-i incumbă în baza Protocolului nu au un caracter ocazional, ci sunt asumate pe o durată extinsă - până în anul 2020 și sunt deosebit de oneroase pentru aceasta.

Partenerul contractual Federația Națională a Sindicatelor X cunoștea sau trebuia să cunoască depășirea limitelor obiectului de activitate al reclamantei având în vedere, pe de o parte, publicarea Statutului în Monitorul Oficial al României și, pe de altă parte, identitatea sectorului de activitate în care activează toate aceste entități juridice (Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA, Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y) - cel portuar maritim.  Un argument legal în aceste sens este reprezentat și de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale în forma în vigoare la data încheierii Protocolului conform cărora : „(1)În raporturile cu terții, societatea pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuia să cunoască depășirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoașterii.

(2) Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăților prevăzute în alineatul precedent, care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate”.

În baza dispozițiilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954, „Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale.

Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși”.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Statut - Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 517 din 24 august 1998 privind înființarea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime Constanța” SA, în forma în vigoare la data încheierii Protocolului, „Compania este administrată de un consiliu de administrație compus din 9 membri, după cum urmează:

- președintele consiliului de administrație, care îndeplinește și funcția de director general al companiei;

- doi reprezentanți ai Ministerului Transporturilor;

- un reprezentant al Ministerului Finanțelor;

- ingineri, economiști și juriști, specialiști în domenii de activitate ale companiei”. În conformitate cu dispozițiile art. 21, „Consiliul de administrație are, în principal, următoarele atribuții și competențe: … f) împuternicește conducerea executivă pentru negocierea și încheierea contractelor cu terții, în vederea realizării obiectului de activitate al companiei …” (alin. 1).

Președintele consiliului de administrație are, în principal, următoarele atribuții și competențe: … f) reprezintă compania în relațiile cu terții și semnează actele ce o angajează față de aceștia, pe baza și în limitele împuternicirilor date de consiliul de administrație și ale celor conferite de legislația în vigoare (alin. 1).

S-a motivat că Protocolul nr. 36741/12.08.2001 a fost încheiat și semnat de Directorul General al C.N. A.P.M. Constanța SA, fără a fi împuternicit de Consiliul de administrație al Companiei naționale, aspect menționat chiar în cuprinsul actului „Sub rezerva aprobării C.A. al C.N. A.P.M. Constanța SA”, fiind cunoscut astfel de partenerul contractual, pârâta Federația Națională a Sindicatelor X.

Fiind vorba de o nulitate absolută, aceasta nu se poate acoperi prin confirmare, astfel încât susținerile pârâtelor în sensul intervenirii unei ratificări a actului de către Consiliul de Administrație al reclamantei prin încheierea actelor adiționale ulterioare, dar și prin includerea sumelor în Bugetele de venituri și cheltuieli aprobate anual de Adunarea Generală a Acționarilor au caracter nefondat. De altfel, confirmarea, chiar dacă ar fi fost admisibilă, nu a intervenit în cauză, pârâtele referindu-se în fapt la o pretinsă „ratificare” a actului, care este deosebită de confirmare. Ratificarea reprezintă actul prin care se recunoaște un act juridic preexistent numai în privința existenței acestuia, nu și cu privire la validitatea lui. Astfel, persoana îndreptățită, respectiv reclamanta, își păstrează dreptul de a invoca nulitatea relativă a actului juridic preexistent (pentru că numai în cazul acestui tip de nulitate se poate vorbi de confirmare). Confirmarea este actul juridic unilateral prin care cel îndreptățit renunță la dreptul de a invoca nulitatea relativă și pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească mai multe condiții stipulate de dispozițiile art. 1190 C. civ. (actul de confirmare să provină de la cel îndreptățit să invoce nulitatea, să cuprindă intenția de a acoperi nulitatea relativă, cauzele de nulitate să fi încetat la data confirmării, să cuprindă obiectul, cauza și natura obligației și să facă mențiune de motivul acțiunii în nulitate relativă). Numai confirmarea are ca efect validarea actului juridic anulabil. Pârâtele nu au făcut dovada prin probatoriul administrat în cauză, sarcină ce le incumbă în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ. a intervenirii actului unilateral de confirmare prin fapte neîndoielnice din partea reclamantei în condițiile stipulate de  dispozițiile art. 1190 C. civ.

Pe cale de consecință, Tribunalul a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a constatat nulitatea Protocolului nr. 36741/2001 încheiat între reclamantă și pârâta Federația Națională a Sindicatelor X. Cum nulitatea își produce efectele retroactiv, de la momentul încheierii Protocolului, părțile raportului juridic născut din acel act trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat, ca efect al principiului

restitutio in integrum

, sens în care a dispus evacuarea pârâtei Asociația Sportivă Y din imobilul - Bază sportivă.

Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunal au declarat apel pârâții Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y.

Au criticat atât încheierile prin care s-au soluționat excepțiile invocate, cât și hotărârea finală susținând nelegalitatea și netemeinicia acestora.

Prin decizia civilă nr. 242 din 07.05.2015 pronunțată de Curtea de apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y împotriva sentinței civile nr. 3564/19.12.2014, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/118/2012*.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat următoarele:

Reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, în contradictoriu cu pârâtele Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a Protocolului nr. 36741/2001 pentru lipsa consimțământului la încheierea acestuia, iar, în subsidiar, constatarea încetării raporturilor locative izvorâte din Protocol, ca urmare a denunțării unilaterale conform art. 1573 C. civ. Drept consecință a admiterii capătului principal sau capătului subsidiar de cerere, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei Asociația Sportivă Y din imobilul ce a făcut obiectul Protocolului nr. 36741/2001.

Între reclamantă și pârâta Federația Națională a Sindicatelor X a fost încheiat Protocolul nr. 36741/12.08.2001, prin care prima a cedat dreptul de folosință cu titlu gratuit asupra bazei sportive cu toate dotările pe care aceasta le include către Asociația Sportivă Y, pe o perioadă de 5 ani.

La pct. 1 al protocolului s-a prevăzut un drept de preemțiune la prelungirea termenului pentru pârâta Asociația Sportivă Y. Tot în baza Protocolului (pct. 2 și 3), reclamanta s-a obligat să asigure toate cheltuielile aferente lucrărilor de întreținere și reparații, precum și cheltuielile pentru furnizare utilități aferente bazei sportive și, de asemenea, să susțină financiar echipele de copii și juniori ale Asociației Sportive Y cu suma de 152.600.000 lei ROL pentru fiecare an competițional.

Ulterior, prin Actul adițional din 24.11.2004, a fost prelungită durata Protocolului până în anul 2020 și s-au anulat prevederile art. 3 privind susținerea financiară a echipelor de copii și juniori, începând cu data semnării Protocolului, la cererea Federației Naționale a Sindicatelor X.

Prin Actul adițional din data de 30.01.2007 părțile au convenit suspendarea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 în anumite condiții prevăzute în convenție. Astfel, la pct. 1 s-a stabilit drept condiție, ca reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA să preia Asociația Club Sportiv Y, cu activul și pasivul existent la momentul semnării actului adițional, având următoarele obligații:

-să mențină echipa de fotbal „Z” în competițiile naționale, cel puțin la nivelul Diviziei C;

-să nu schimbe denumirea asociației;

-să asigure un post de vicepreședinte unei persoane desemnate de către Federația Națională a Sindicatelor X.

În cazul în care Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA nu va îndeplini obligațiile asumate prin actul adițional, asociația va fi retrocedată Federației Naționale a Sindicatelor X, situație în care, protocolul, suspendat prin semnarea acestui act, își va produce efectele juridice până la data de 01.01.2020 (pct. 3).

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, instanța de apel a reținut că din analiza textului art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, rezultă că una din condițiile de admisibilitate a excepției nelegalității unui act administrativ este legătura dintre acesta și fondul litigiului dedus judecății.

S-a motivat că instanța de fond în mod legal a verificat legătura dintre certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr.0739/29.05.2000 emis de Ministerul Transporturilor și obiectul cererii de chemare în judecată.

Cum nu există o legătură între acestea, în mod corect a fost respinsă această excepție de nelegalitate.

În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei-pârâte Federația Națională a Sindicatelor X a reținut că nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că Federația Națională a Sindicatelor X nu este parte semnatară a Protocolului în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal (asociat unic) al Asociației Sportive Y, iar baza sportivă este folosită doar de către Clubul Sportiv Y.

În cauză este îndeplinită condiția cerută de lege, respectiv a identității între persoana pârâtă și cel obligat deoarece Protocolul nr.36741/12.08.2001 a fost semnat de apelantul Clubul Sportiv Y prin mandatar, iar hotărârea pronunțată în cauză trebuie să-i fie și acestuia opozabilă.

În legătură cu excepția lipsei de interes și a lipsei de obiect referitoare la capetele de cerere vizând evacuarea și denunțarea unilaterală a Protocolului, s-a reținut că au fost soluționate, în mod corect, de instanța de fond.

Nu au fost primite criticile formulate de apelante privind suspendarea efectelor protocolului, conform Actului adițional la protocol din 30.01.2007.

Prin întâmpinare, în fața instanței de fond, apelantele-pârâte au mai invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere subsidiar privind denunțarea unilaterală a protocolului.

Însă, în cauză, instanța de fond a analizat și admis capătul principal din cererea de chemare în judecată. În aceste condiții, în mod legal nu a mai fost analizat și capătul subsidiar, astfel că nu se mai pot formula critici sub acest aspect.

Pe fondul cauzei referitor la critica potrivit căreia instanța s-a pronunțat

plus petita

s-a motivat că reclamanta a solicitat instanței de fond nulitatea Protocolului nr. 36741/12.08.2001, pentru lipsa consimțământului, deoarece:

-persoanele care au semnat în numele C.N.A.P.M. S.A. nu au făcut dovada calității de reprezentant, mandatat de Adunarea Generală a Acționarilor;

-voința societară nu a fost manifestată și exprimată în forma cerută de lege, respectiv prin hotărârea Adunării generală a acționarilor;

-actul juridic încheiat nu intră în sfera obiectului de activitate al reclamantei.

În raport de limitele sesizării și a argumentelor de fapt și de drept dezvoltate ulterior, s-a reținut că instanța de fond a analizat cauza, în principal, sub aspectul lipsei consimțământului reclamantei-intimate la încheierea Protocolului nr. 36741/12.08.2001 și pe motive de nulitate derivând din incapacitatea de folosință și incapacitatea de exercițiu a reclamantei.

S-a mai motivat că instanța de fond în mod corect a reținut că Protocolul nr. 36741/12.08.2001 a fost încheiat sub condiția suspensivă a aprobării acestuia de către Consiliul  de Administrație al reclamantei.

Instanța de apel reține că reclamanta și-a asumat încheierea protocolului sub condiția suspensivă de aprobare a acestuia de către Consiliul de Administrație, și nu de sponsorizare a Clubului Sportiv Y.

Această condiție suspensivă nu a fost îndeplinită, în acest sens fiind și adresa înregistrată sub nr. 39013/10.12.2014 emisă de reclamantă.

În aceste condiții, clauza suspensivă a avut în vedere toate obligațiile asumate de reclamantă prin protocol, și nu doar obligația de sponsorizare a Asociația Sportivă Y.

Totodată, prin actul adițional din 30.01.2007, suspendarea efectelor protocolului a fost  condiționată de îndeplinirea condiției prevăzută la art. 1 din protocol, respectiv de preluarea de către reclamantă a Asociației Club Sportiv Y, preluare ce nu a mai avut loc și celelalte înscrisuri existente la dosar confirmă acest aspect (în acest sens, fiind minuta nr. 21953/12.10.2009).

Nu a fost primită susținerea apelantelor-pârâte în sensul că în prezent nu mai au folosința bazei sportive, înscrisurile de la dosar confirmând susținerile intimatei-reclamante.

S-a arătat că „problema principală a acestui litigiu este sancțiunea aplicabilității Protocolului nr. 36741/12.08.2001 prin inserarea clauzei „sub rezerva aprobării CA al  C.N. A.M.P. Constanța SA”.”

În lămurirea problemei mai sus determinată instanța de apel reține că potrivit Statutului Companiei [art. 21 alin. (1) lit. f) anexa 1 la H.G. nr. 517/1998 (publicat în Monitorul Oficial nr. 331/2.09.1998], directorul general care a semnat Protocolul nr. 36741/12.08.2001, pentru a putea încheia acte valabile cu terții, avea nevoie, în prealabil, de hotărârea adunării generale a acționarilor și a Consiliului de Administrație [art. 14 alin. (1) și art. 16 lit. e) din H.G. nr. 517/1998].

Consiliul de Administrație al reclamantei-intimate nu a aprobat încheierea protocolului, ceea ce face ca la data semnării protocolului să lipsească consimțământul acesteia.

Sancțiunea actului constă în aceea că este lovit de nulitate absolută.

Nu au fost primite apărările apelantei privind teoria mandatului aparent față de argumentele invocate mai sus.

Faptul că reclamanta a cedat folosința gratuită a bazei sportive Y după ce au încheiat protocolul, nu poate să o angajeze juridic pe aceasta.

Sancțiunea nulității încheierii actului are drept consecință și evacuarea apelantei AS Y din baza sportivă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs pârâtele Federația Națională a Sindicatelor X și Clubul Sportiv Y solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Au criticat decizia atacată ca fiind nelegală, arătând în dezvoltarea motivelor de recurs următoarele:

În mod greșit instanța de apel a menținut soluția dată de către instanța de fond a excepției de nelegalitate.

S-a susținut faptul că rezolvarea excepției de nelegalitate era de competența instanței învestite să soluționeze fondul cauzei deoarece la momentul la care a fost dedusă judecății art. 4 din Legea nr. 554/2004 era modificat, în sensul atribuirii competenței de soluționare a unei astfel de excepții către instanța învestită cu soluționarea litigiului în care a fost invocată.

Sub un alt aspect, recurentele consideră greșita soluția de respingere a excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă, pentru considerentul că între actul administrativ ce face obiectul excepției de nelegalitate și litigiul de fond nu ar exista o legătură. Se arată că, în ceea ce privește capătul de cerere în evacuare, reclamanta trebuie să demonstreze calitatea de proprietar sau de persoană îndreptățită asupra folosinței acestui spațiu. În lipsa acestei calități, reclamanta nu are dreptul să solicite evacuarea pârâtei din acest imobil.

Recurentele au criticat hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală și din perspectiva greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Națională a Sindicatelor X.

S-a motivat că pârâta Federația Națională a Sindicatelor X nu a încheiat/semnat protocolul în litigiu în nume propriu, ci în numele și pe seama mandantului său, Asociația Sportivă Y. În această situație se arată că nu are calitatea de parte în litigiul dedus judecății întrucât în patrimoniul său nu s-a născut nici un drept și nici o obligație față de intimata-reclamantă C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța, singurul raport juridic în care are calitatea de parte este cel de mandat față de Asociația Sportivă Y. Consideră că pârâta Federația Națională a Sindicatelor X nu are calitate procesuală pasivă cu privire la niciunul din capetele de cerere cu care a fost învestită instanța de judecată.

În ceea ce privește respingerea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei de obiect față de cererile referitoare la denunțarea unilaterală a Protocolului și evacuare, recurentele au criticat hotărârea adoptată în acest sens, motivând că instanța de apel a interpretat greșit actul adițional din anul 2007. În susținerea acestui motiv de recurs recurentele relevă, în esență, că Asociația Sportivă Y a fost preluată de intimata-reclamantă C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța în temeiul actului adițional din 30.07.2007, dovadă în acest sens fiind modificarea statutului asociației, președintele acesteia devenind președintele consiliului de administrație al C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța, respectiv directorul general.

Nerespectarea obligației asumată prin actul adițional, de a menține echipa de fotbal Z în competițiile naționale cel puțin la nivelul Diviziei „C” putea fi invocată doar de cealaltă parte, și nicidecum de reclamantă.

Recurentele consideră că, atât timp cât efectele protocolului din 2001 au fost suspendate prin actul adițional din 2007, se justifică lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată privind evacuarea și denunțarea unilaterală sau chiar lipsa obiectului său.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind denunțarea unilaterală a protocolului, recurentele au criticat hotărârea instanței de apel susținând că, în mod greșit, această excepție nu a fost soluționată.

S-a arătat că instanța de fond nu a examinat această excepție, în timp ce instanța de apel a reținut că nu a fost necesară soluționarea acesteia, câtă vreme s-a analizat și s-a admis capătul de cerere principal.

Recurentele consideră că această excepție trebuia soluționată de instanța de fond și de instanța de apel, fără a critica, în concret, considerentele instanței de apel.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurentele au invocat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii din perspectiva analizei regulilor care guvernează contractul de mandat.

Se arată că argumentația care a stat la baza soluției pronunțate de instanța de apel se circumscrie ideii că directorul general nu avea mandat valabil din partea organelor de conducere a societății pentru încheierea protocolului în litigiu, respectiv din partea consiliului de administrație.

În continuare, recurentele au reiterat criticile prezentate în apel.

Astfel, sub un prim aspect s-a invocat că instanța de apel greșit a considerat neîntemeiată critica referitoare la pronunțarea instanței de fond asupra a ceea ce nu s-a cerut. Reiterează această critică în recurs, argumentând că instanța de fond a fost învestită cu o cerere privind constatarea nulității absolute pentru lipsa consimțământului, și nu pentru lipsa capacității de folosință.

În orice caz, recurentele susțin că nu sunt de acord cu argumentele reținute referitoare la nulitatea actului, pentru că reclamanta nu are în obiectul său de activitate administrarea de baze sportive care nu aduc profit.

Acest fapt ar echivala cu împrejurarea că orice act pe care l-a încheiat sau îl va încheia reclamanta cu privire la baza sportivă în litigiu ar fi nul absolut pentru că s-ar încălca principiul specialității capacității de folosință, cu toate că deține în proprietate o astfel de bază sportivă. Culpa intimatei-reclamante de a nu își modifica statutul nu se poate răsfrânge asupra recurentelor-pârâte, terț contractant în sensul că ar fi trebuit să cunoască faptul că reclamanta își depășește obiectul de activitate.

În acest sens invocă și prevederile art. 30, 78, 78

1

, 79 și art. 80 din Legea nr. 69/2000 fără a demonstra incidența acestora în cauză sau greșita aplicare și interpretare.

Recurentele invocă faptul că decizia instanței de apel este contradictorie deoarece reține că protocolul este un act încheiat sub condiția suspensivă a aprobării de către consiliul de administrație, dar aplică sancțiunea nulității actului, cu toate că efectele condiției suspensive conduc la amânarea producerii efectelor juridice ale acelui act până la îndeplinirea condiției, actul fiind ineficient, dar nu lovit de nulitate.

Referitor la clauza înscrisă în protocol „sub rezerva aprobării consiliului de administrație”, recurenta arată că aceasta nu viza întregul protocol (contract), ci doar prevederile privind cheltuielile de sponsorizare care erau aprobate de consiliul de administrație.

Inserarea unei astfel de clauze, calificată de instanța de apel ca având natura unei condiții suspensive ar putea conduce, în opinia recurentelor, la amânarea producerii efectelor juridice ale actului în litigiu până la îndeplinirea condiției, iar actul astfel întocmit devine ineficient, dar nu lovit de nulitate.

Recurentele învederează că acțiunea nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1004 C. civ., deoarece s-a solicitat nulitatea protocolului, iar nu neîndeplinirea condiției suspensive conform art. 1004 C. civ. Instituția juridică a condiției suspensive este complet diferită de aceea a nulității, prima ținând de eficacitatea actului, și nu de validitatea sa.

Recurentele susțin că nu a existat nici o contestare a protocolului de către consiliul de administrație al intimatei-reclamante, acest aspect desprinzându-se și din hotărârea prin care s-a decis încetarea protocolului, motivat de efectuarea de cheltuieli în lipsa oricărui beneficiu. Clauza cuprinsă în art. 3 referitoare la sponsorizare a fost eliminată prin art. 3 din actul de modificare al protocolului din anul 2004 și această modificare a eliminat practic și clauza referitoare la necesitatea aprobării de către consiliul de administrație a cheltuielilor cu acest titlu, ceea ce explică încheierea actelor adiționale din anii 2004 și 2007 fără mențiunea aprobării de către consiliul de administrație.

Au mai motivat recurentele că efectele protocolului din anul 2001 au fost suspendate prin actul adițional din 2007, urmare a preluării asociației de C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța, iar o eventuală nerespectare a obligațiilor asumate nu poate fi invocată de aceasta.

Sub aspectul motivului de recurs circumscris cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a arătat că prin decizia recurată nu au fost menținute considerentele instanței de fond relative la nerespectarea capacității de exercițiu și la depășirea limitelor principiului specialității capacității de folosință, reținându-se nulitatea protocolului cu motivarea simplă, bazată pe împrejurarea că acest act a fost încheiat de directorul general al societății fără aprobarea consiliului de administrație.

Recurentele susțin că nu a fost analizată critica dezvoltată în legătură cu aplicarea și respectarea regulilor mandatului considerând că, la data încheierii protocolului, în 2001 directorul general al C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța putea semna legal și în mod valabil acest act pentru că avea mandat din partea societății în acest sens.

Din această perspectivă recurentele arată că în situația în care s-ar înlătura apărările formulate cu privire la semnificația mențiunii „sub rezerva aprobării consiliului de administrație”, în sensul că aceasta nu vizează întregul protocol, ci doar aspectele legate de „aprobarea sponsorizărilor”, atunci problema care trebuie mai departe analizată ține de eventuala depășire a limitelor mandatului directorului general cu prilejul încheierii protocolului.

O atare situație nu poate genera nulitatea actului astfel încheiat, ci doar angajarea răspunderii civile decurgând din executarea contractului de mandat.

Invocă, din această perspectivă, prevederile art. 1546 C. civ. conform cărora ratificarea valorează mandat și produce efecte retroactive între părți și succesorii lor de la data încheierii actului.

Recurenții au făcut în continuare referire la hotărâri și alte acte emise de consiliul de administrație din conținutul cărora rezultă că executarea contractului s-a derulat cu aprobarea consiliului de administrație.

Au mai arătat faptul că instanța de apel nu a analizat critica vizând nesoluționarea cererii în constatarea încetării raporturilor locative ca efect a intervenirii denunțării unilaterale între părți.

În ceea ce privește cererea de evacuare au motivat că pârâta Federația Națională a Sindicatelor X nu are calitate procesuală pasivă, excepție care ar fi trebuit soluționată de către cele două instanțe devolutive, argumentând că această pârâtă nu ocupă spațiul în litigiu.

Intimata-reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și legală.

Pe cale de excepție, a invocat nulitatea recursului în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. susținând, în esență, că niciunul dintre motivele de recurs formulate nu poate fi subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

A motivat că, în mod judicios, instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, arătând că soluționarea cauzei nu depinde și nu are legătură cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO 9 nr. 0739/29.05.2000, emis de Ministerul Transporturilor.

De asemenea, intimata-reclamantă susține corecta soluționare a excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a Federației Naționale a Sindicatelor X și a lipsei de interes și de obiect, invocate de recurente cu referire la capetele de cerere vizând evacuarea și denunțarea unilaterală a protocolului nr. 36741/12.08.2001.

În ceea ce privește critica referitoare la soluția instanței de apel, de menținere a dispoziției de nesoluționare a excepției inadmisibilității capătului de cerere subsidiar privind denunțarea unilaterală a protocolului, se arată că recurentele nu indică textul de lege pe care instanța de apel l-a încălcat sau aplicat greșit când s-a pronunțat în sensul celor criticate de recurente, încadrarea acestuia în motivele de recurs prevăzute de lege nefiind posibilă.

În ceea ce privește criticile recurentelor împotriva soluției instanței de apel, de constatare a nulității absolute a protocolului nr. 36741/12.08.2001, intimata a subliniat că toate susținerile recurentelor relative la limitarea condiției suspensive doar în ceea ce privește sponsorizarea prevăzută în Protocolul nr. 36741/2001 sunt nefondate și privesc exclusiv aspecte de temeinicie, și nu de nelegalitate.

Referirile din motivele de recurs la prevederile art. 1546 C. civ. din 1864 nu pot fi avute în vedere în stabilirea întinderii mandatului directorului general, câtă vreme acest aspect face obiectul unui act normativ special, respectiv H.G. nr. 517/1998. Intimata susține, astfel, că teoria mandatului aparent invocată de recurente nu este incidentă în cauză, dat fiind că statutul intimatei-reclamante, cuprins în conținutul H.G. nr. 517/1998, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 331/02.09.1998.

Intimata solicită a se reține că existența condiției suspensive în cuprinsul Protocolului și neîndeplinirea acesteia a fost recunoscută în mod expres de recurente, atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de apel.

Intimata precizează că încheierea protocolului nr. 36741/2001 nu a fost niciodată aprobată de consiliul de administrație, ceea ce înseamnă că niciodată condiția suspensivă nu a fost îndeplinită, astfel că protocolul nr. 36741/2001 nu a produs efecte juridice, angajamentele asumate prin acest act juridic fiind luate fără consimțământul persoanei juridice.

Intimata-reclamantă a învederat că a solicitat constatarea nulității absolute a protocolului nr. 36741/2001 pentru lipsa consimțământului reclamantei la data semnării acestui act juridic, iar instanțele trebuiau să se pronunțe în raport de această cerere.

Intimata-reclamantă a solicitat ca instanța de recurs să rețină ca nefondată susținerea că recurentele nu dețin posesia bazei sportive, în acest sens existând dovezi care demonstrează că recurenta pârâtă Asociația Sportivă Y a avut folosința gratuită a bazei sportive.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor intimatei, Înalta Curte a reținut următoarele:

Excepția nulității recursului urmează a fi respinsă, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.,  așa cum se va arăta în continuare.

Primul motiv de recurs, subsumat soluționării greșite a excepției de nelegalitate a actului administrativ, reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO9 nr. 0739/29.05.2000, emis de Ministerul Transporturilor, este neîntemeiat.

Recurenții au criticat soluția dată excepției de nelegalitate sub două aspecte. Pe de o parte, s-a invocat că instanța era competentă să soluționeze excepția de nelegalitate prin raportare la momentul la care a fost invocată, în considerarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012.

Pe de altă parte, s-a susținut că în mod greșit instanțele devolutive au apreciat că actul administrativ care face obiectul excepției de nelegalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, câtă vreme cererea de evacuare a pârâtelor din spațiul în litigiu este legată de dovedirea calității de proprietar al bunului imobil din care se solicită evacuarea.

În ceea ce privește primul aspect, instanța supremă reține că lămurirea sa ridică o problemă legată de aplicarea în timp a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În cauză, este de notat că excepția de nelegalitate, reglementată prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost invocată înainte de intrarea în vigoare a modificărilor aduse acestei legi prin Legea nr. 76/2012, respectiv la 30.08.2012, într-un proces pornit sub incidența Codului de procedură civilă de la 1865. Conform dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. 3 din Legea nr. 76/2012, se aplică principiul potrivit căruia legea de procedură sub care începe procesul este și legea de procedură sub care se încheie procesul.

Ca atare, nu prezintă importanță momentul soluționării excepției, așa cum susțin recurenții, ci data la care a început procesul în cadrul căruia a fost invocată excepția.

Astfel, deși excepția este soluționată după intrarea în vigoare a noului cod de procedură, într-un litigiu aflat pe rol la data intrării în vigoare a acestuia și a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004, totuși dispozițiile art. 4 din această lege, în forma în vigoare la momentul declanșării litigiului - 16.01.2012, rămân aplicabile în cauza dedusă judecății, aflată în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, în aplicarea principiilor supraviețuirii legii vechi și a neretroactivității legii noi, astfel cum se desprind din reglementarea art. 24 și 25 NCPC.

Ca urmare, în mod corect instanța în fața căreia s-a invocat nelegalitatea actului administrativ a făcut aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, verificând doar îndeplinirea cerințelor legale în vederea sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ.

Instanța de apel a menținut soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ, cu motivarea că soluționarea cauzei nu are legătură cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO9 nr. 0739/29.05.2000, emis de Ministerul Transporturilor.

Soluția la care s-au oprit instanțele de fond este corectă, deoarece existența legăturii actului administrativ cu fondul litigiului reprezintă situația - premisă necesară pentru sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea soluționării acestui incident procedural.

Argumentele prezentate de recurenți pentru a demonstra legătura dintre actul administrativ pretins nelegal și acțiunea dedusă judecății (în special capătul de cerere în evacuare) privesc aspecte care țin de aprecierea unor înscrisuri fără legătură cu obiectul acțiunii promovate de intimata-reclamantă.

Capătul de cerere în evacuare este subsidiar capetelor de cerere principale, admiterea sa având legătură directă cu admiterea unuia dintre petitele principale a căror soluționare nu presupune verificarea calității de proprietar, în persoana reclamantei sau a pârâtelor, asupra bunului ce face obiectul contractului încheiat de părți.

Al doilea motiv de recurs se referă la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Națională a Sindicatelor X, susținându-se că aceasta nu este parte semnatară a protocolului în litigiu, ci are calitatea de mandatar al Asociației Sportive Y și nici nu exercită folosința spațiului care face obiectul contractului de comodat.

Din verificarea protocolului încheiat la 12.08.2001 rezultă că acesta are ca părți pe intimata-reclamantă Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța SA și pe Federația Națională a Sindicatelor X, în calitate de asociat unic al Asociației Sportive Y.

Cum Federația Națională a Sindicatelor X, prin președinte, este parte în contract