ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 23 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1007 din 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii menționate, prin care s-a solicitat instanței analizarea excepției tardivității introducerii cererii de recurs formulate de Biroul Executorului Judecătoresc C., cu precizarea că cererea a fost introdusă la 23 de zile de la primire (data primirii 23.03.2019, data formulării cererii 19.04.2019), iar instanța nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de intimați. De asemenea, s-a invocat autoritatea de lucru judecat cât și puterea lucrului judecat a hotărârii nr. 881 din 16 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, necontestată de părțile adverse, cu mențiunea că această hotărâre are legătură cu cauza și este îndreptată împotriva recurentului Biroul Executorului Judecătoresc C..

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1509/2019 din 21 octombrie 2019, pronuntată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozitiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a fost disjusă cererea de revizuire întemeiată pe dispozitiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a format astfel dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Gorj, având ca obiect cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui dosar, Tribunalul Gorj a pronunțat decizia civilă nr. 1517 din 21 octombrie 2019, prin care a admis exceptia necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și a declinat competenta de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Craiova, în temeiul dispozitiilor art. 510 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 25 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin decizia nr. 3545 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1007 din 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc C..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții A. și B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 7 februarie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris (dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., recurenții au solicitat casarea deciziei nr. 3545 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și a deciziei nr. 1007 din 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut că decizia nr. 1007 din 27 iunie 2019 a Tribunalului Gorj a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și a art. 176 alin. (4) C. proc. civ. completul CIV A04 a fost compus din 3 judecători, cu încălcarea dispozițiilor legale care prevăd că judecarea cauzei trebuia efectuată de un complet format din 2 judecători.

În ceea ce privește decizia nr. 3545 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, recurenții au învederat că hotărârea a fost pronunțată cu rea-credință, arătând că la dosar au fost depuse probe și declarații date de noul creditor cu privire la plățile efectuate către BEJ C. la data de 13 martie 2017, precum și cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 881 din 16 mai 2017, care a cenzurat onorariul maximal solicitat de BEJ C..

Concluzionând, recurenții au susținut că instanța nu a aplicat prevederile art. 252 C. proc. civ., potrivit cărora instanța de judecată are obligația de a lua cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare; de asemenea, au învederat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului BEJ C. la data de 20 februarie 2020; intimatul nu a depus întâmpinare în termenul legal.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, hotărârea recurată este susceptibilă de recurs, recursul este declarat în termen legal și este timbrat; de asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra încadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 05 iunie 2020.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 3545 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1007 din 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc C., reținându-se, în esență, că motivele invocate de revizuenți nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin intermediul căruia pot fi revizuite hotărâri contradictorii pentru încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, cât și hotătâri care încalcă autoritatea de lucru judecat prin prisma efectului pozitiv.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenții nu au formulat critici de nelegalitate prin care să combată raționamentul instanței de revizuire, ci s-au limitat la a susține că decizia nr. 3545 din 12 decembrie 2019 a fost pronunțată cu rea-credință, deși la dosar au fost depuse probe și declarații date de noul creditor, cu privire la plățile efectuate de BEJ C. la data de 13 martie 2017, invocând autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 881 din 16 mai 2017, care a cenzurat onorariul maximal solicitat de BEJ C..

În acest sens, Înalta Curte reține că interpretarea probelor administrate de instanța de fond este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate, neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanța inferioară a apreciat ansamblul probator administrat în cauză.

Cu privire la criticile recurenților în sensul că instanța de revizuire nu a avut în vedere dispozițiile art. 252 C. proc. civ., care dispun în sensul că instanța de judecată are obligația să ia cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare, Înalta Curte reține că recurenții au invocat formal aceste dispoziții legale, doar din perspectiva aprecierii probelor, fără a dezvolta, în concret, critici prin care să pună în discuție modul în care instanța a interpretat sau aplicat normele legale incidente speței.

Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Referitor la susținerea recurenților că în speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de revizuire a expus, pe larg, argumentele pentru care a apreciat că, în cauză, decizia a cărei revizuire se solicită nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 881/2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, sub aspectul negativ recunoscut acesteia, întrucât între cele două cauze definitive judecate nu există identitatea de pretenții cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. de asemenea, s-a reținut că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu a fost încălcat prin pronunțarea deciziei nr. 1007 din 27 iunie 2019, pentru că niciunde în decizia invocată cu autoritate de lucru judecat nu apar dezlegări asupra încasării de către intimat a onorariului maximal și a obligației acestuia de a le restitui revizuenților suma de 4463,82 RON, reprezentând diferență onorariu încasată necuvenit.

Prin urmare, întrucât prin motivele de recurs recurenții nu au arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova și la temeiurile de drept care au fundamentat-o, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu conține critici care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere că recurenții nu au arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Referitor la susținerea recurenților-revizuenți în sensul că decizia nr. 1007 din 27 iunie 2019 a Tribunalului Gorj a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, încălcând cu rea-credință dispozițiile Legii nr. 304/2004 cu trimitere la art. 174 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici vizează compunerea nelegală a completului care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, iar nu a completului care a pronunțat decizia atacată cu recurs.

În plus, având în vedere că recursul se poate exercita numai pentru motive care au făcut obiectul analizei instanței anterioare și cum în speța dedusă judecății revizuenții nu au invocat aceste aspecte în fața instanței de revizuire, aceste susțineri neputând fi subsumate nici motivelor de ordine publică, întrucât revizuirea nu este o cale devolutivă de atac, ci una de retractare, care poate fi exercitată doar pentru motive expres prevăzute de lege, Înalta Curte constată că nu poate analiza aceste susțineri ale recurentei direct în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 3545 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 3545 din 12 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.