ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 20200

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 05 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2158 din 20 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin decizia nr. 602 din 27 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2158 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Împotriva deciziei nr. 602 din 27 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 martie 2020, sub nr. x/2020.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuentul a arătat că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuie să poarte semnătura celor menționați în cuprinsul său.

Or, lipsa semnăturilor de pe decizie poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (5), art. 427 din C. proc. civ., precum și cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, și răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu, respectiv de abuz în serviciu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din același cod "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În litigiul pendinte, prin decizia ce face obiectul căi extraordinare de atac, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2158 din 20 noiembrie 2019, pronunțată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În conformitate cu dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Cum hotărârea a cărei revizuire se solicită, decizia nr. 602 din 27 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, nu este supusă niciunei căi de atac, fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire a deciziei nr. 2158 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, care la rândul ei, nu este supusă niciunei căi de atac, reiese că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac (ordinară sau extraordinară).

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) și (5) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 602 din 27 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 602 din 27 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.