ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piata Neamț la data de 10.12.2019, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și B., prin executor judecătoresc A., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor C. și D., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x/53/21.03.2012.

Prin sentința nr. 108 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția de necompetență exclusivă și a declinat soluționarea cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 648 C. proc. civ. și a constatat că, așa cum reiese din cuprinsul titlului executoriu, debitoarea principală este S.C. E. S.R.L., cu sediul în București.

A apreciat că instanța de executare nu poate fi diferită când există un debitor principal și mai mulți debitori garanți, singura care interesează în speță fiind instanța de executare de la sediul debitorului principal, așa cum prevăd dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin sentința nr. 995 din 13 februarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat în sensul că, în condițiile în care cererea de executare silită îi privea doar pe debitorii garanți, ambii cu domiciliul în Piatra Neamț, nu prezintă relevanță domiciliul debitorului principal.

A mai reținut instanța că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se coroborează cu cele ale art. 648 alin. (1) C. proc. civ., în virtutea cărora debitorul urmăribil poate fi și garantul, iar nu numai debitorul principal și, văzând și modalitatea de învestire a instanței cu cererea de executare silită, prin care executorul judecătoresc a înțeles să declanșeze această procedură doar împotriva debitorilor garanți, a apreciat că instanța de executare competentă să soluționeze cererea este cea de la domiciliul acestora.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict de competență a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanțe au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. - Judecătoria Piatra Neamț prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit nr. x/53/21.03.2012, iar Judecătoria Sectorului 1 București prin raportare la domiciliul persoanelor împotriva cărora a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, care au calitatea de garanți ipotecari în același contract.

Înalta Curte reține că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de debitorul garant ipotecar.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesorilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

În speță, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit nr. x/53/21.03.2012 a fost formulată doar împotriva debitorilor C. și D., care au calitate de garanți ipotecari în acel contract.

Astfel, se constată că F. S.A., în calitate de creditoare, a înțeles să se îndrepte împotriva garanților ipotecari C. și D., care dobândesc în litigiu calitatea procesuală de debitori, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite este formulată împotriva acestora.

Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul persoanelor fizice împotriva cărora a fost formulată cererea de executare silită, C. și D., este în loc. Piatra Neamț, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Piatra Neamț, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2020