PIGGOTT v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl David Piggott, este un național britanic care s-a născut în 1950 și trăiește în Sussex. Reclamantul nu a fost reprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 13 iulie 1998, lăsând doi copii născuți în 1980 și 1983. La șase săptămâni de la moartea soției sale, reclamantul a făcut o anchetă orală și s - a spus că nu are dreptul la beneficiile văduvelor. A doua afirmație a lui pentru beneficiile văduvelor a fost făcută în noiembrie 2002 și a fost respinsă la 28 noiembrie 2002 și din nou la 23 ianuarie 2003 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie. Reclamantul a apelat la această decizie. La 21 martie 2003, reclamantul a fost informat că apelul său a fost respins. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu există astfel de prestații de securitate socială sau alocații fiscale pentru văduvi în temeiul legislației Regatului Unit. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, CEDO 2002-IV.

The applicant, Mr David Piggott, is a British national who was born in 1950 and lives in Sussex. The applicant was unrepresented before this Court. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 13 July 1998, leaving two children born in 1980 and 1983. Six weeks after the death of his wife the applicant made an oral inquiry and was told he was not entitled to widows’ benefits. His second claim for widows’ benefits was made in November 2002 and was rejected on 28 November 2002 and again on 23 January 2003 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant appealed this decision. On 21 March 2003 the applicant was informed that his appeal had been dismissed. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits or tax allowances were payable to widowers under United Kingdom law. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.