ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5157/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de 6 aprilie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - constatarea ca fiind abuzive și nule de drept clauzele prevăzute în cuprinsul contractului de credit nr. x/30.06.2008, de la pct. 9 referitoare la comision acordare credit de 2,50% flat, lit. a) - comision de administrare de 12,50 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, la dobânda de referință variabilă cuprinsă la pct. 5 din contractul de credit și, în consecință, restituirea sumelor încasate cu acest titlu; - obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision de acordare a creditului de la data acordării și până în prezent, la care să se adauge dobânda legală calculată la data încasării acestei sume, până la data executării efective a obligației de plată; - obligarea pârâtei să restituie reclamantului, suma încasată cu titlu de comision de administrare, începând de la data acordării creditului și până la data înregistrării acțiunii în instanță, precum și sumele viitoare ce vor fi achitate sub această denumire până la data pronunțării unei hotărâri definitive de anulare și obligarea pârâtei să restituie reclamantului, suma încasată cu titlu de dobândă de referință variabilă. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE din 05.04.1993, art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 815 din 3 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor înscrise în art. 5, art. 9 alin. (1) lit. a) din Contractul de credit de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 30.06.2008 și s-a dispus înlăturarea acestora din contract și a fost obligată pârâta să restituie sumele achitate de reclamant cu titlu de comision de acordare, comision de administrare și cu titlu de dobândă variabilă.

Prin încheierea de ședință din 14 iulie 2017, Judecătoria Baia Mare a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 815 din 3 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, în sensul că s-a respins petitul formulat de reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 815 din 3 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost admis de către Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 1284/A din 11 iulie 2018, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a admis cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtă B. S.A., s-a constatat caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/30.06.2008 încheiat între apelanta-pârâtă și apelantul-reclamant, în ceea ce privește modul de compunere a dobânzii variabile. Totodată, s-a constatat că începând cu data de 01.07.2009 dobânda variabilă aferentă creditului contractat prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/30.06.2008 încheiat între apelanta-pârâtă și apelantul-reclamant se compune din indicele Euribor la 6 luni, la care se adaugă o marjă fixă de 1,50 pp.. A fost obligată apelanta-pârâtă B. S.A. să restituie apelantului-reclamant A. sumele achitate în plus, reprezentând diferența între dobânda de 1,5pp + EURIBOR la 6 luni și cea reținută efectiv de către apelanta-pârâtă. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. Prin aceiași decizie, a fost admis apelul declarat de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 14 iulie 2018 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost admisă cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și s-a dispus completarea sentinței civile nr. 3815 din 3 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, cu dispozițiile prin care a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță. Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta B. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 8 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Maramureș este Curtea de Apel Cluj rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1284/A din 11 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.