ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4302/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, la data de 6 iulie 2016, sub dosarul nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții B. SCA "C." și D. a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la restituirea onorariului în sumă de 32.493,58 RON, precum și la plata sumei de 1.854.594,74 RON reprezentând despăgubiri. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 C. civ. și art. 231 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

Prin sentința civilă nr. 660 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția necompetenței generale a instanțelor, s-a respins excepția necompetenței materiale și s-a admis excepția necompetenței teritoriale, iar soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 7 decembrie 2016, sub dosarul nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 2024 din 24 mai 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții B. SCA "C." și D.. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 927.297,37 RON reprezentând despăgubiri. Au fost respinse în rest celelalte pretenții, ca neîntemeiate. A fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.877,97 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtul B. SCA "C." împotriva sentinței civile nr. 2024 din 24 mai 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 745 din 2 aprilie 2018.

Împotriva deciziei civile nr. 745 din 2 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs recurentul Cabinet Avocat D., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. A. S.A. Botoșani a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, precum și cea a lipsei calității procesuale active a recurentului Cabinet de Avocat D..

Prin cererea înregistrată la dosar, la data de 9 octombrie 2018, recurentul Cabinet Avocat D. a învederat instanței faptul că renunță la judecată, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare cererea de renunțare la judecata recursului formulat în cauză și a reținut: Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Totodată, văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din același Cod, potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului de renunțare la judecată.