ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2014

HOTĂRÂRE
22.01.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, la 26 ianuarie 2011 reclamantul F.A. a chemat în

judecată pe pârâta Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii,

solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma de 1441 lei

reprezentând diferența dintre drepturile de

pensie stabilite prin decizia de

pensionare din 18 februarie 2008, cu

indexările ulterioare și suma de 2005 lei achitată în 11 ianuarie 2011 cu titlu

de pensie aferentă lunii ianuarie 2011.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 1676/LM/2011 din 28 iunie 2011 a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței de judecată, invocată din oficiu și în consecință a

declinat competența de soluționare a acțiunii de asigurări sociale în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile ari 156 alin. (2) din Legea nr.

19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită,

potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea

nu este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său, Tribunalul București,

prin sentința civilă nr. 9182 din 22 octombrie 2013, a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând că în speță are

aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care prevede că

instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul negativ de

competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a

fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de

competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Acțiunea

formulată în cauză a fost introdusă la data de 26 ianuarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010.

Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010

(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două

ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in

litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se

prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii și a caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, in situația in care pârâtul este

altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că

va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța

competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă

o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește

facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc

stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că față de

dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și SRI, structuri care au

fost desființate. Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile, organizarea și

funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații,

adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi

.

Cum în speță, cererea a fost formulată

împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului

legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se

află

domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Hunedoara.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 ianuarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-01-16
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. 2115/97//2011, reclamantul B.C. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2014-01-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2014
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2011, reclamantul I.E.C. a solicitat, în principal, anularea deciziei de pensionare din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensie
ÎCCJ 2013-11-19
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5348/2013
Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, contestatorul F.N. a chemat în judecată pe intimații sus-menționați, solicitând instanței ca,
ÎCCJ 2013-11-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5031/2013
Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 28 februarie 2011, contestatorul F.A. a chemat în judecată pe intimații Ministerul Apărării, Administrației și In
ÎCCJ 2013-11-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2013
Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, contestatorul S.P.M. a chemat în judecată pe intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa d
Sursă