ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 873/2019

Ședința publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra cererii de recurs de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4542/28.06.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C..

Prin decizia nr. 576/2018 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta reclamantă C. împotriva sentinței civile nr. 4542/28.06.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. S.A. având ca obiect - constatare nulitate act. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea. S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 4 comisionul de acordare, la art. 8.1 și - în teza referitoare la riscul valutar și art. 8.4- mențiunea "aplicând rata de schimb a băncii", art. 13.5; a fost menținută clauza art. 8.1 în teza privind denominarea și celelalte dispoziții cuprinse în art. 8.4. S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare - 1.564,5 CHF și a sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală. A fost menținută soluția de respingere pronunțată de prima instanța în denominării creditului. A fost obligată intimata pârâta la plata către apelantul reclamant a sumei de 800 RON cheltuieli judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta D. S.A.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, instanță care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ. "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 576/2018 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. (fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 576/2018 din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2019.